Fără niciun dubiu, moartea lui Gheorghe Ursuţa (73 ani) din Socodor nu s-a petrecut din cauze naturale, ci, aşa cum au presupus rudele şi toţi cei care au văzut şi auzit ce s-a întâmplat – datorită unei (unor) mâini criminale. Mai precis, vineri spre sâmbăta dimineaţa, cu puţine ore înaintea sărbătorii de Înviere, ciobanul şi-a găsit sfârşitul chiar în curtea sa, răpus fără veste.  
Părerile despre ce fel de om a fost bătrânul Ursuţa sunt împărţite. Deşi despre morţi... numai de bine, totuşi, ciobanul de-o viaţă era perceput ca un om nu tocmai pe placul celorlalţi. Învăţat din copilărie cu oile, firesc că întreaga sa muncă s-a axat pe oierit. Soarta i-a adus nevastă, dar copii, nu. O femeie destul de bolnăvicioasă în contrast total cu omul aspru, obişnuit cu greutăţile. Gura lumii spune că – la un moment dat s-ar fi despărţit, dar bucuriile şi tristeţile petrecute împreună atâţi ani şi-au spus cuvântul, astfel că viaţa şi-a reluat cursul aducându-i din nou împreună. Ciobanul avea acum o turmă bunicică de oi, peste o sută şi ceva, dar prefera să se descurce singur cu ele şi chiar le dovedea. Se spune că ar fi fost ajutat la una-alta de nişte boschetari pe care-i folosea doar ocazional şi numai atunci când avea nevoie urgentă de ajutor. Iată ce spune nepoata sa, Delia Dumitrean: „nu ne putem reveni din şoc. Suntem distruşi, nu putem să ne închipuim cine a avut inima asta să facă aşa ceva, mai ales în preajma Învierii Domnului! Doamne apără-ne – e mare, foarte mare păcat!” Femeia spune că a fost sunată la ora 4 dimineaţa de către mătuşa sa care i-a spus despre nenorocire. „Eu am vorbit cu unchiu’ în urmă cu o săptămână. El lucra la colnă la oi şi era singur. Tuşa spune că sâmbătă, înainte de Paşti trebuia să meargă cu mieii la piaţă. S-a sculat pe la 3 şi jumătate noaptea şi s-a dus la wc-ul din curte. Cam peste vreo 15 minute tuşa s-a sculat şi a vrut să vadă de ce unchiu nu a mai venit înăuntru. S-a dus spre wc şi a rămas ca trăznită: l-a zărit acolo jos, trântit, legat cu sârmă la mâini şi picioare. Părea strâns de gât sau cam aşa ceva că urme nu se vedeau. Ceva de groază, nu alta!”. Noaptea s-a frânt în ţipete şi lacrimi, astfel că, la puţin timp după aceea, satul întreg s-a umplut de zguduitoarea veste: „mogulul” cum i se spunea ciobanului – a fost omorât în curtea sa, în plină noapte de dinaintea Învierii! Nepoata spune că unchiul era era cu faţa în jos, pe burtă, legat strâns cu sârma de mâini şi picioare. „Nu cred că putea avea duşmani într-atât încât să facă fapta asta îngrozitoare! Unchiu’ a fost şi prin tribunal, dar asta a fost demult, iar aşa, cu oamenii din sat nu a avut certuri şi nici duşmani care să ajungă până-ntr-acolo încât să îi ia viaţa! Nu ştiu ce să spun, ştiu că într-o vreme a lucrat la el o fată care era bolnavă psihic, dar ea acum este la spital, deşi anchetatorii au luat-o în calcul... Lui unchiu’ nu-i plăcea să intre în birt; dacă avea ceva de băut, bea acasă.” Evident, urmele lăsate de criminal(i) există – părându-se că paşii ucigaşi s-au depărtat prin grădina casei. Ceva demn de luat în seamnă este faptul că, aşa cum se ştie, fiecare gospodărie e păzită măcar de un câine. În cazul de faţă sunt mai mulţi. Este deci cumva inexplicabil că patrupedele nu au lătrat la venirea şi plecarea străinului/străinilor care s-a făcut numai prin grădină, porţile casei fiind închise. În plus, leagtul de mâini şi picioare pare o treabă... ce ţine de ciobani, de oierit, un stil de lucru, un fel de „răsplată” ciudată, în stil ciobănesc.  Certificatul de deces eliberat de medicul legist atestă indubitabil, crima. Concluziile medico-legale sunt extrem de clare după efectuarea necropsiei: moartea ciobanului s-a datorat „asfixiei mecanice produse prin sugrumare la baza gâtului”. În funcţie de acest rezultat se conturează şi ancheta demarată de procurorul de caz Lucian Dolcu de la Parchetul de pe lângă tribunalul Arad. Cazul rămâne deschis.

Sursa: Observator.info