Preşedintele clubului UTA recunoaşte că, în afara variantei cu finanţatori ruşi, nu există acum alte soluţii pentru Bătrâna Doamnă - ajunsă aproape de scandeţă în alte două cazuri mari: Vasiljevic şi Pietraru 

Giovanni Catanzariti este preşedintele în funcţie al clubului UTA, ocupând poziţia de preşedinte al Comitetului Director, forul care conduce practic gruparea arădeană. Într-un moment în care se spune că Bătrâna Doamnă va avea în scurt timp noi finanţatori, informaţiile fiind contradictorii, omul nr. 1 al clubului nu ştie... nimic. 

- Domnule Catanzariti, ce este adevărat şi ce nu din ceea ce spune despre UTA, despre posibilii ei noi finanţatori?
- Sincer, nu ştiu nimic.
- Chiar nimic?
- Ştiu doar ce ştii şi tu, ceilalţi ziarişti sau suporterii care urmăresc ziarele şi site-urile. Pe mine, ca preşedinte al clubului UTA, nu m-a anunţat nimeni că s-au găsit oameni de afaceri dispuşi să investească la UTA ori să participe, într-un fel sau altul, la finanţarea clubului.
- Bun, dar ceva se întâmplă. Circulă multe zvonuri, se fac speculaţii, am senzaţia că suntem manipulaţi ori că măcar se încearcă o serie de diversiuni, semn că există un sâmbure de adevăr...
- Prea multe nu am cum să spun, din moment ce nu ştiu. Eu sunt preşedintele clubului şi nu m-a căutat nimeni până acum. Nici autorităţile locale, despre care doar am auzit şi am citit că sunt în căutarea unei soluţii de finanţare a clubului, ceea ce e foarte bine, nici posibilii investitori ori reprezentanţi ai lor. Mie mi-a spus doar Ionuţ Popa că a fost contactat de domnul Popescu de la Câmpulung, pentru a i se cere să nu accepte altă ofertă, fiind dorit în continuare la UTA dacă sosesc noii finanţatori. Şi colegul meu de la club, Alexandru Meszar, mi-a mai spus că a fost chemat la Bucureşti, la discuţie cu domnul Popescu, care s-a interesat cum ar putea să colaboreze clubul Atletico cu UTA în cazul în care vine o nouă finanţare. Din ce am înţeles, acel domn Popescu îi consiliază pe partea sportivă pe investitori şi că ar urma să lucreze la UTA cu Ionuţ Popa, dacă se întâmplă ceva concret.
- Şi cine ar fi acei investitori despre care nimeni nu spune nimic concret?
- Asta nu ştiu. Sună aiurea, dar nu ştiu, nu mi-a spus nimeni. Ştiu ca şi voi că sunt ruşi, că vor să invească într-o afacere la nivel naţional în România şi că sunt dispuşi să finanţeze UTA. Cum, în ce condiţii, cu ce strategie, cu ce buget habar nu am, pentru că nu mi s-a spus. Nici mie, nici lui Meszar nu ni s-a cerut o situaţie a clubului, acte sau ceva de acest gen. Deci ar trebui să-mi dau cu părerea despre ceva ce nu ştiu.
- Să fie vorba despre firma Ritzio, aşa cum se vehiculează de câteva zile?
- Nu ştiu, nici nu am auzit de această firmă.
- Care ar fi situaţia clubului UTA acum, ce presează?
- Sunt câteva probleme pe care nu am reuşit să le rezolvăm, pentru că nu am avut resurse şi posibilităţi. Una dintre ele este datoria pe care UTA o are din anul 2008 la omul de afaceri Ion Pietraru. Este o problemă pe care noi am moştenit-o, nu ne aparţine. Acest domn i-a adus gratis la UTA, în 2006, pe Dănălache şi Hidişan. Înţelegerea cu vechea conducere era ca în 2008 să i se plătească 200,000 de euro, pentru cei doi. Suma ar fi putut fi plătită şi în 2007 şi în 2008, când UTA a primit peste 200,000 de euro de la Urziceni pentru Dănălache. Ar fi fost bani, iar dacă Hidişan era vândut la timp, ar fi fost şi mai mulţi, dar nu s-a întâmplat nimic. Acum există un proces între UTA şi domnul Pietraru şi în scurt timp se va ajunge în situaţia în care trebuie ales între faliment şi plata banilor. Apoi e cazul Vasiljevic, care iar nu ne aparţine. Până în toamnă vor fi probleme şi cu acest caz, care înseamnă 230,000 euro, dar eu cred că dacă UTA ar avea 100,000 de euro disponibili s-ar putea negocia şi închide uşor această problemă. Mai sunt circa 90,000 de plată la salarii, pentru a închide povestea cu jucătorii. Au apărut aceste întârzieri pentru că din banii de salarii a trebuit să plătim datoriile moştenite la stat, precum şi pe Chirilă, Spiru, Florin Dan, alte probleme pe care nu le-am făcut noi.
- Dacă nu vin investitorii vehiculaţi există vreo soluţie pentru UTA?
- Acum nu există. Şi dacă, să zicem, Universitatea Goldiş ar continua să sponsorizeze, banii nu ar ajunge, pentru că cazurile Vasiljevic şi Pietraru înseamnă aproape 450,000 de euro. Ar fi existat soluţii dacă am fi reuşit să promovăm, dar nu am reuşit din păcate. Dacă promovam, primeam 900,000 euro de la Ligă, probabil sponsorul principal ar fi rămas la club, UTA era mult mai tentantă pentru alţi finanţatori, ne-am fi descurcat mult mai uşor.
- Atât dumneavostră, cât şi Sandu Ion aţi oferit bani clubului UTA sub formă de creditare. Este adevărat că nu plecaţi din club, dacă se pune problema, decât dacă primiţi înapoi sumele împrumutate?
- Nu pot să vorbesc în numele lui Sandu Ion. În ce mă priveşte pe mine, ce aş putea să zic? A venit cineva să mă întrebe cine sunt şi ce am făcut şi ce pretenţii am? N-a venit. Să zicem că îmi cer banii înapoi, dar cui îi cer, cum îi cer? Discutăm aiurea, dacă îmi cer sau nu banii şi nu ştim nimic încă. Da, dacă se poate mi-aş dori banii, dar asta nu înseamnă că o să-i şi primesc, că va fi cineva dispus să-i returneze sau că vor exista bani în club pentru plata împrumuturilor. Văd că unii mă pun deja la zid şi mă consideră oaia neagră a clubului, dar eu n-am zis niciodată că nu plec de la UTA fără banii mei. Asta e o discuţie care se poate face în momentul în care se întâmplă ceva concret, dacă se întâmplă. Nu mă interesează să-mi recuperez toţi banii odată, nu voi fi eu cel care pune contre UTA-ei, dar nici nu îmi cade bine după ce am luat banii familiei şi ai afacerii mele şi i-am dus la club în momente critice, în care ori puneam banii jos, ori nu mai eram programaţi şi ajungeam să fim retrogradaţi, să mi se spună că sunt profitor, bandit şi mai ştiu eu ce. Eu n-am băgat UTA în colaps, nu am făcut afaceri proaste pentru club, nu am ignorat datoriile la stat şi impozitele, nu mi-am bătut joc de jucători ori de angajaţi, nu am avut salariu şi am pus mereu de la mine când au fost blocaje şi probleme. Sandu Ion a mai venit de asemenea cu împrumuturi, pentru datoria la Steaua şi ne-a mai ajutat cu circa 100,000 de euro, nu ştiu exact acum, pentru că situaţia a fost atât de grea, încât ori puneam banii, ori dispărea UTA. Şi atunci tot eu sunt groparul?  Au mai fost banii de la CLM şi CJA, care ne-au căzut bine, dar din ei nu s-au putut face plăţi în contul datoriilor, tot noi, cei din club, a trebuit să găsim soluţii pentru cele mai multe datorii.
- N-am spus că sunteţi groparul, dimpotrivă cred că aţi avut un aport esenţial în momente foarte grele şi observ că v-aţi făcut destui duşmani...
- Asta nu contează, oricine are duşmani, tot ce vreau să spun este că m-am străduit să fac ce am ştiut eu mai bine, chiar dacă asta a însemnat să aduc bani mulţi de acasă, pentru ca acum să mi se spună că am inventat creditări. Sunt oameni în club care mă pot verifica uşor dacă s-ar pune problema.
- Bun, şi cum rămâne cu UTA, dacă vin sau nu vin investitorii?
- Nu ştiu în acest moment. Deocamdată aştept, să văd cât adevăr este în povestea asta, dacă se întâmplă sau nu ceva. Dacă se întâmplă va fi bine, pentru că automat apare o sursă de finanţare. Dacă nu se întâmplă nimic, va fi foarte greu. Singuri nu ne mai putem descurca, pentru că nu mai avem bani nici măcar să-i împrumutăm clubului. 

Sursa: Observator.info