Minerva Vincze este o tânără arădeancă îndrăgostită iremediabil de munte. De cinci ani face alpinism la „modul serios” cum singură spune zâmbind. Pasiunea pentru misterul muntelui a venit în timp, alimentată de drumeţiile făcute în copilărie alături de părinţi, de pasiunea pentru fotografie: „Am vrut să descopăr mai mult, îmi place foarte mult fotografia, iar cele mai spectaculoase locuri sunt pe munte” ne-a mărturisit arădeanca. Totuşi, de la a face fotografii pe munte la a te căţăra pe munte şi a urca în cele mai înalte vârfuri ale lumii este o mare diferenţă...şi totuşi, devotamentul pentru această pasiune riscantă uneori, lumina care i se citeşte în ochi atunci când vorbeşte despre munte, spune totul. Fiind o fire puternică şi tenace, a reuşit să treacă cu bine de grelele încercări pe munte, a făcut faţă frigului extrem şi avalanşelor. A fost singura prezenţă feminină din mai multe expediţii, ceea ce spune despre ea că are o putere de fier, putând concura oricând cu cei mai buni alpinişti. În 2008 a fost în Hilamaya, fiind singura femeie din echipă. Acum câteva zile s-a întors dintr-o nouă expediţie pe vârful Khan Tengri (7.010m), din Kazakhstan, cunoscut şi ca „Stăpânul Spiritelor” sau „Lord of the Sky” - tot singura femeie din grup. Deşi recunoaşte că este destul de dificil, pasiunea ei pentru munte învinge orice impedimente.    „Avalanşa a fost un moment decisiv pentru mine. Tot ce aveam în minte era că nu vreau să mor”Întoarsă recent dintr-o expediţie dificilă pe vârful Khan Tengri, Minerva ne-a povestit clipele de groază prin care a trecut. Pe lângă faptul că escaladarea muntelui a fost dificilă din cauza terenului accidentat şi a vremii capricioase, arădeanca a avut parte şi de o experienţă pe care nu şi-ar fi dorit-o: o avalanşă a târât-o 30-40 de metri şi ar fi putut însemna sfârşitul: „A fost rău... am văzut-o cum vine şi nu am mai avut timp să mă feresc. Tot ce aveam în minte era că nu vreau să mor şi încercam să mă opresc cu pioletul” povesteşte alpinista despre acele clipe în care a luptat cu toată fiinţa ei pentru a supravieţui. Instinctul de conservare şi experienţa au ajutat-o să se redreseze, iar bucuria colegilor când au văzut-o în picioare a fost nemărginită. A fost un moment decisiv pentru alpinista de numai 29 de ani: trebuia să hotărască rapid ce va face în continuare: „Avalanşa a fost un moment decisiv pentru mine. M-am gândit de două ori dacă merita riscul. Îmi doream să ajung acasă sănătoasă”, aşa că a decis să abordeze un alt vârf, „Umărul lui Chapaev” (6.200 m), alături de Filip Ioan, un coleg din Asociaţia Explorer. „A fost o zi grea. Am urcat pe Chapaev – 6.200 m şi ne-a prins viscolul. Am coborât în tabăra 2, am dezechipat rapid pentru că se anunţa vreme rea şi am coborât în tabăra 1, la 4.500 m. Dimineaţă dezechipăm şi aici rapid şi îi dăm la vale până e îngheţat şi nu încep să curgă avalanşele. (...) E un munte foarte dificil, mai ales anul acesta datorită condiţiilor meteo şi zăpezii, dar eu sunt mulţumită că am ajuns şi pe Chapaev” este unul din mesajele transmise acasă de către singura femeie din echipă. 
„Un vis de acasă era să ajung pe vârf, pentru că de acolo se vede K2”Înainte mergea în expediţii alături de prietenul ei Zsolt Torok, binecunoscutul alpinist arădean. A avut de ales între Himalaya şi Khan Tengri, dar mai multe conjuncturi au făcut ca ea să urce pe ultimul. Momentele dificile prin care au trecut amândoi (Zsolt Torok escalada K2), au făcut-o să se simtă mai aproape de el, şi şi-a dorit nespus să ajungă în vârful Khan Tengri pentru a vedea K2: „Un vis de acasă era să ajung pe vârf, pentru că de acolo se vedea muntele pe care-l escalada Zsolt. E un munte tehnic, mai tehnic decât mă aşteptam”, povesteşte arădeanca. Nu îi pare rău, e fericită că a ajuns acasă cu bine şi că a scăpat teafără din grelele încercări la care a supus-o muntele.
„Abia aşteptam să ajung acasă, să port rochii!”„Doamne ajută”, o gândire pozitivă şi un psihic bun – astea sunt armele cu care Minerva Vincze abordează muntele, chiar şi pe „Stăpânul Spiritelor”. Frigul de acolo, vremea capricioasă au făcut-o să-şi dorească să ajungă mai repede acasă să poarte rochii! A îndurat  -30 de grade Celsius şi se gândeşte foarte bine dacă să mai încerce să ajungă încă o dată pe Khan Tengri: „Când am plecat de acolo mă gândeam că voi mai merge să-l susţin de la bază pe Zsolt pentru că şi el vrea să-l urce, dar când mă uitam pe poze... e foarte tentant, dar sentimentul care-mi revine de la avalanşă mă temperează” spune zâmbind Minerva. A avut şi părţi bune în această expediţie, iar zborul cu elicopterul ia dezvăluit o altă faţă a muntelui: „De obicei atârn în coardă, iar când cobor, totul e altfel, de la mirosul ierbi ...Ajuns la bază simţi că trăieşti, ai un sentiment de siguranţă”, încheie Minerva Vincze experienţa deosebită prin care a trecut.

Sursa: Observator.info