Aşa cum obişnuim să răspundem celor care ne sesizează diferite aspecte şi probleme din oraş – am descins în zona „Indagrara” – capăt de Vlaicu şi început de drum înspre zona industrială şi cartierul Gai. Obiectul sesizării se leagă de mizeria din această zonă semidezafectată vizavi de funcţionarea fostei fabrici de băuturi alcoolice („7 noiembrie” sau fabrica de Spirt şi drojdie) dar nu numai. Construcţia unei pensiuni turistice – lipită de uriaşul imobil al fraţilor Neumann – se face în plină mizerie vegetală, spinărie, mărăcini şi cărămizi folosite puse în nişte grătare... Mai încolo, mizeria apei reziduale de la Ştrandul termal, acel „bidi” popular... De-aici, subiecte doldora, grele şi dureroase pentru aspectul oraşului dar mai ales pentru ai săi locuitori din această parte a urbei.    Suntem aici la sesizarea locatarilor din zona Indagrara. Oamenii reclamă: „cum poate exista atâta mizerie în această parte de oraş?! Doar aici se construieşte cel mai mare mall din Arad – sunt firme, şcoli, grădiniţe, un cariuer uriaş, Vlaicu (chiar dacă la capăt) şi altul, Gai! Seara sau chiar spre orele nopţii ţi-e frică să treci pe-aici, mai ales pe lângă fabrica Indagrara. De ce? Din cauza mizeriei care adună boschetari!”. Am mers şi am văzut: aşa este. Fabrica, săraca – arată aşa cum ştiţi, gata de intrarea într-un muzeu al nostalgiilor semiboschetăreşti prin aspectul jigărit din exterior plus geamurile sparte care dezvăluie privirii pătrate de hăuri. Largul spaţiu stradal ce mărgineşte fostul mastodont al alcoolului e plin de mizerii aruncate peste tot. Spaţiul verde – are şi nu are arbori. Cei care au rămas sunt falnici şi frumoşi – restul, vreo şapte sau opt bucăţi au fost raşi până la nivel de ciot. Erau şi ei falnici dar opreau lumina soarelui înspre... ce?!Înainte de ruinata clădire a fraţilor Neumann se construieşte o pensiune turistică – proprietar un băimărean care a luat o parte din Indagrara. Cum poţi construi ceva având o mini pădure de mărăcini în faţă?! Merg mai departe. Canale fără capac, aveţi grijă. Atenţionare pentru toţi cei care au drum pe-aici, pe înserate (ca şi cum în plină zi nu ţi-ai putea rupe picioarele!) dar avertizarea se adresează şi celor care nu pot susţine un drum drept din cauză de tării.Tot în clădirea uriaşă a funcţionat - după cum se vede - un spaţiu destinat unei asociaţii columbofile denumită „Porumbelul Păcii”. Uşa e închisă cu lacăt, înăuntru mai zboară întunericul. Parcurg acest spaţiu stradal hidos până când liniile de tramvai fac curba înspre cartierul Gai „călcând” strada Dunării. Ce vezi aici (şi din tramvai) te ia cu groază: vegetaţii uriaşe de apă stătătoare care merg vizual odată cu tramvaiul. Un şanţ sinuos, pervers - de apă „ascunsă” privirii, o izbucnire a verdelui vegetal crescut obligatoriu din cauză de mediu corespunzător dezvoltării papurii, arinilor, ierburilor vânjoase, groase şi încâlcite, sălciilor şi stufărişului de apă. De unde apa, care, să nu omitem cumva – pute. Păi de unde credeţi că vine apa care apoi stă, creşte totuşi şi iarăşi stă ?! De la ştrandul termal, apă reziduală pentru că nu există canalizare şi nici staţie de epurare. Dar nici prin zona Făt-Frumos nu este - la care adăugăm şi zona industrială. Locuitorii străzii Dunării, cei care stau chiar la primele numere de casă – vecine cu ştrandul – sunt revoltaţi de starea în care a ajuns acel spaţiu din apropierea locuinţelor. „Nu ştim cum funcţionează acest ştrand ( nu ne mai legăm de aspectul igienei că ne apucă o pagină de ziar şi tot n-am spune tot) când după gard începe dezastrul pe care l-aţi văzut. Te apucă scârba, revolta, toate! În apropeirea caselor noastre să ştii că ai apa asta infectă care vine de la bazinele ştrandului, de fapt tot ce înseamnă mizerie, reziduuri! Mai puneţi şi stufărişul, şerpăria asta! Ne e groază să trecem pe-aici!”
* * *Problema e extrem de serioasă şi veche şi se leagă de administraţia locală, protecţia mediului şi cam tot ce ţine de instituţiile care se ocupă cu aceste aspecte privind mizeria şi infecţia din această zonă, de altfel frumoasă şi în plină dezvoltare. Locuitorii care ne-au sesizat problema - aşteaptă, însfârşit, o rezolvare. Noi am scris şi (ne) ţinem de acest subiect până va ajunge acolo unde trebuie şi va trece de la stadiul obişnuit al vorbăriei la cel al faptei.

Sursa: Observator.info