Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad ne-a propus în acest week-end trei evenimente în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru Clasic – lansare de carte, premieră arădeană şi „O scrisoare pierdută” jucată de actorii Teatrului din Bekescsaba. Cel mai savurat moment a fost cu siguranţă premiera spectacolului „Cerere în căsătorie” cei trei actori reuşind să aducă voia bună şi zâmbetul pe buzele spectatorilor.    Sâmbătă, înainte de premiera spectacolului „Cerere în căsătorie”, de A. P. Cehov, publicul arădean a fost invitat la o lansare de carte, a actorului arădean Radu Cazan. În postura de scriitor, Radu Cazan a oferit publicului o carte de versuri „Suspine Grăite” dedicată memoriei soţiei domniei sale – regretata actriţă Gina Cazan, de la a cărei trecere în nefiinţă se împlineşte acum un an.  De la ora 19 s-a jucat cu casa închisă spectacolul „Cerere în căsătorie” o nouă premieră a teatrului arădean. O comedie spumoasă ce a stârnit râsul şi buna dispoziţie tuturor celor prezenţi în sală. Actorul Florin Covalciuc este cel care a regizat spectacolul, dar şi cel care a tradus şi adaptat textul lui Cehov. Personajele cehoviene au prins viaţă prin actorii Florin Covalciuc (Stepan), Angela Varjasi (Natalia) şi Ionel Bulbuc (Ivan), cel din urmă fiind un tânăr care venise la vecinul său pentru a-i cere fiica – Natalia – de nevastă. Înainte de a spune motivul vizitei se lasă însă cu o cină în familie urmată - cum se întâmplă la ruşi - de multă vodkă. Aceste ingrediente, stropite cu replici amuzante fac ca cererea în căsătorie să devină foarte dificilă. Aplauzele şi felicitările de la final au dovedit că „Cerere în căsătorie” în regia lui Covalciuc va fi cu siguranţă un  spectacol ce va prinde la public vreme îndelungată.  Aseară spectatorii arădeni au avut parte de „O scrisoare pierdută” însă în Limba maghiară şi aparţinând Teatrului „Jokai” din Bekescsaba. Regia spectacolului poartă semnătura directorului teatrului arădean Laurian Oniga, textul lui Caragiale fiind transpus scenic într-o manieră specială, banala scrisoare pierdută fiind „actualizată”, „modernizată”, transformându-se, astfel, în atât de cotidianul e-mail. O propunere regizorală foarte interesantă, într-un spaţiu de joc extraordinar – iată doar două dintre motivele pentru care acest spectacol se adresează unui public cât mai numeros, ea putând fi vizionată şi de cei care nu cunosc limba maghiară, dar care cunoscând textul lui Caragiale vor să vadă o montare inedită a marelui text.

Sursa: Observator.info