Maria Covaci (42 ani) din Arad este un caz din categoria „disperate”. Am scris câteva articole care conţin întreaga poveste a acestei femei lovite de soartă. Creşte doi copii - Claudia (5 ani) şi Alin (1 an). Copii nefericiţi, marcaţi de sărăcia lucie în care trăiesc şi bătăile groaznice la care a fost supusă mama lor, victimă a geloziei tatălui ce frizează violenţă extremă şi sărăcie mintală. Bătută crunt anul trecut, Maria a rămas cu sechele şi traume pentru toată viaţa. Documentele medicale pe care le deţine au produs fiori chiar şi celor care le-au întocmit. Picior zdrobit, genunchi prins în sârme, obligatoriu de reoperat, ochi distrus, zeci de tăieturi cu şurubelniţa, multiple alte probleme rămase în urma bătăii. Maria era gravidă în luna a cincea când a trăit acest coşmar din care credea că nu va mai scăpa vie nici ea şi nici fetiţa... Vasile Covaci, „un monstru orbit de gelozie” a fost condamnat la închisoare (3 ani) pentru că voise să fugă (2009) din ţară cu o maşină închiriată. „Am depus imediat plângere la poliţie pentru că am fost zdrobită în bătaie şi ameninţată cu moartea atât eu cât şi fetiţa, plus că am fost sechestrate timp de 5 zile într-o casă. Numai Dumnezeu ştie cum am reuşit să fugim...” După naşterea celui de-al doilea copil, Maria a intrat direct în centrul maternal unde a stat un an de zile după care - în luna august a.c., a trebuit să plece... în lume. Cazul e strigător la cer: doi copii mici şi o mamă se chinuiesc zilnic pentru pâinea cea de toate zilele. Femeia nu are niciun drept, nici la locuinţă, ajutor social sau cantină socială. Plăteşte din alocaţia copiilor chiria unei garsoniere confort III. Este la capătul disperării. O altă problemă care o chinuie este cea legată de plângerea pe care a depus-o la poliţie în urmă cu un an şi opt luni. „În urma bătăii am depus plângere la poliţia Arad (martie 2009) împreună cu Raportul medico-legal. De atunci dosarul s-a plimbat pe la parchet, apoi a luat drumul spre Lipova. Acolo a stat peste un an de zile fără să-l deschidă cineva deşi încadrarea făcută ulterior era de tentativă de omor şi sechestrare de persoană. După un an m-am dus personal la Lipova - aşa săracă şi bolnavă cum sunt. De-abia atunci s-a luat dosarul de la acel poliţist care nici măcar nu l-a deschis. Peste o lună sau două a ajuns din nou la parchetul de pe lângă Tribunalul Arad. Aici stă deja de trei luni! De ce atâta bătaie de joc?! Doar pentru că sunt o femeie săracă nu mă bagă nimeni în seamă?! Nu contează că acel criminal m-a distrus în bătaie, m-a ameninţat cu moartea pe mine şi pe fetiţă, ne-a sechestrat, spunându-ne că atunci când se va întoarce ne va tăia gâtul la amândouă?!” Zilele trecute, Vasile Covaci, deţinut la penitenciarul din Timişoara, s-a prezentat la parchetul arădean cerând întreruperea pedepsei pe motiv de... boală. „Vrea să scape mai repede din puşcărie, să vândă căsuţa pe care o are în Ungaria şi cu banii luaţi să fugă din ţară, tocmai pentru a scăpa de pedeapsa pentru care trebuia condamnat încă de anul trecut, conform încadrării din dosarul cu nr. 257/P/2009 încă netrimis în instanţă.” O întrebare imensă, pe lângă celelalte de ordin social: de ce această femeie nu are dreptul unui ajutor social din partea primăriei şi totodată parte de o justiţie dreaptă?! De ce un potenţial criminal ar putea fi pus în libertate oricând, plângându-se că este „bolnav” doar pentru a scăpa de acel dosar incriminator - iar plânsul, durerea şi umilinţa adevărată a unei femei şi mame se loveşte de indiferenţă şi surzenie la maxim?!

Sursa: Observator.info