Astăzi, despre şansa de care au avut parte cei mai importanţi fotbalişti arădeni ai momentului şi despre traseul oarecum asemănător al unor tineri precum Ţucudean, Purece sau Chindriş comparativ cu al lui Panin, Botiş, Todea, Mărginean sau Piţ    Subliniam în primul episod dedicat „produselor” fotbalului arădean care au reuşit să confirme la nivelul seniorilor secretele care i-au ajutat pe Cristian Panin, Cristian Todea, Radu Mărginean sau Adrian Piţ, dar şi pe Sorin Botiş, la nivelul campionatului maghiar. Cei cinci sunt în acest moment cei mai buni fotbalişti produşi de Arad în ultimii 10-15 ani. De la seriozitatea totală şi mania, în sens pozitiv desigur, pentru muncă şi antrenamente a lui Panin, la ambiţia şi disciplina lui Todea, de la forţa psihică remarcabilă a lui Radu Mărginean la caracterul puternic al lui Adrian Piţ şi până la puterea şi determinarea lui Botiş - cam acestea sunt „marile secrete” ale arădenilor care şi-au făcut cariere la nivelul primului eşalon sau care au rămas în activitate la nivel înalt după ce s-au confruntat cu probleme medicale grave, de care au avut parte Mărginean sau Piţ.      UTA, ca rampă de lansare după un juniorat solid  Dincolo de tăria de caracter, ambiţie, determinare, respectul faţă de sine şi faţă de meserie, cei cinci fotbalişti arădeni au avut parte şi de o doză de şansă, pe care au ştiut cum să o exploateze ori au avut pe cineva care să-i înveţe cum să o epxloateze. Panin, Todea şi Botiş au făcut parte din aceeaşi generaţie a Romvest. Au avut aşadar şansa de-a se dezvolta în prima şcoală privată de fotbal a Aradului, unde au fost încadraţi într-un proiect clar, care n-a avut prea multe abateri. Asta a fost prima lor şansă. Sau, mai corect, a doua, pentru că ocazia de-a fi şlefuiţi de Francisc Tisza, un om de fotbal pe care de dispariţie, ca tipologie, în fotbalul românesc, a fost uriaşă. Aşadar, juniorat într-un club privat şi muncă brută sub comanda unui antrenor priceput ca şi Francisc Tisza - sunt două şanse uriaşe pe care Todea, Panin şi Botiş le-au avut. În plus, doi dintre proprietarii AS Romvest, Marin Lupaş şi Ioan Ienciu, au avut îndrăzneala de-a interveni la UTA în iarna anului 1997, preluând conducerea clubului fanion, sprijiniţi financiar de Angelo Gandolfi, în ianuarie 1998. Automat, pentru că atunci UTA suferea crunt, atât financiar, cât şi ca resurse umane, aproape întreaga generaţie Romvest, cu tot cu Francisc Tisza, a fost mutată în curtea Bătrânei Doamne. Şi-a urmat o perioadă frumoasă, contestată la început dar care acum provoacă nostalgii, care s-a încheiat cu o promovare muncită în Liga 1, fără condiţii financiare deosebite, într-un proiect care a fost respectat la sânge. Copiii au crescut frumos, în cinci ani, fiind efectiv forţaţi să acumuleze experienţă şi să crească în valoare. Clubul le-a pus la dispoziţie antrenori precum Tisza sau Ionuţ Popa, le-a adus mentalitate italiană oferită de regretatul conducător Luigi Piedimonte, om de fotbal cu experienţă mare în fotbalul de rang superior din Italia la acea vreme, dar şi de antrenori precum Rubinacci sau Antonucci, care chiar dacă n-au reuşit, au adus noutăţi de ordin tactic care au contat pentru tinerii de atunci. În plus, echipele UTA-ei din perioada 1998-2002 n-au fost niciodată lipsite de jucători experimentaţi, făcându-se mereu o îmbinare între entuziasmul tinerilor şi stăpânirea de sine a unor Liviu Baicea, Emilian Diaconescu, Attila Pap, George Radu, Cătălin Almăşan, Călin Mariş, Marius Plisca, jucători care au avut rolul lor în „coacerea” tinerilor de atunci Panin, Todea sau Botiş. Şi Radu Mărginean a avut parte de acelaşi parcurs şi de aceleaşi condiţii, numai că el a revenit la UTA ceva mai târziu, făcând parte din generaţia 1983, alături de Sebastian Huţan sau Răzvan Fritea, vârfurile generaţiei respective.  Adrian Piţ n-a avut parte de toate acestea. A fost „lucrat” la CSŞ Gloria Arad, club care n-a putut să-i ofere şansele de care au avut parte ceilalţi la Romvest şi la UTA. A rezistat şi s-a impus graţie talentului, pentru că spre deosebire de ceilalţi, Piţ este genul fotbalistului înzestrat, condiţie esenţială dar nu suficientă pentru reuşita în carieră, drept dovadă că jucători mai mult serioşi şi muncitori decât talentaţi precum Panin, Botiş, Mărginean sau Todea au parte de succes. Cu toate acestea, fără UTA, lui Piţ i-ar fi fost poate mai greu, adevărata sa rampă de lansare fiind tot clubul fanion, meciurile jucate în tricoul alb-roşu în perioada 2001 - 2003 ajutându-l.      Purece, Chindriş şi Ţucudean, pe urmele lui Panin, Todea, Piţ, Botiş şi Mărginean. Cel puţin la nivelul şanselor  Generaţia 1990-1991 a Atletico Arad seamănă mult cu cea a Romvestului din 1996 care a trecut la UTA în anul imediat următor. Bujor, Chindriş, Ţucudean, Purece, Toc, Copil sau Manea, câteva dintre produsele primei generaţii de succes a Atletico au deja destule meciuri bifate la UTA, cei mai mulţi dintre ei apucând să debuteze mai devreme, ca vârstă, decât predecesorii lor. Şcoliţi tot la un club privat, în condiţii superioare în comparaţie cu ce-au putut să ofere UTA, CSŞ Gloria sau alte cluburi mai mici la nivel de Arad, generaţia lui Ţucudean, Chindriş şi Purece, rămaşi la UTA, au indiscutabil un fond solid, acumulat la nivelul junioratului. Fond care presupune, ca şi în cazul lui Todea, Panin, Mărginean, Botiş numeroase turnee internaţionale, dar în plus multe prezenţe la loturile naţional de juniori. Diferenţa majoră între cele două generaţii este că unele dintre produsele recente ale Atletico aparţin deja Gloriei Arad. Chindriş şi Purece au rămas sub controlul Atletico cu un procent de 20% pentru UTA în acest an, 40% în cel de-al doilea, iar Ţucudean este deja sub tutela Dinamo. Practic, nu se mai poate ca întreaga generaţie să fie mutată la UTA, pentru a-şi continua activitatea împreună la nivelul senioratului. Cu toate acestea, tinerii care au mai rămas în curtea Bătrânei Doamne au ocazia să înveţe din experienţa lui Panin, Todea, Mărginean, Botiş sau Piţ. Au terminat un juniorat solid, au deja experienţă în liga secundă, au la activ destule meciuri internaţionale, precum şi şansa de-a evolua la UTA, în condiţii de presiune. Ceilalţi, pe care soarta i-a trimis la Gloria Arad ori în cadrul altor împrumuturi deja bat pasul pe loc, fără să fie ei neapărat vinovaţi, fiind oarecum dezavantajaţi. Cu toate acestea, cu seriozitate şi determinare, pot reveni, deşi timpul de obicei nu iartă. Iar în privinţa lui Chindriş, Purece şi Ţucudean, şansa lor este uriaşă. Au ajuns în momentul în care nu mai au nevoie de stimulente sau ajutoare externe. Acum totul depinde de ei, de ambiţia lor, de tăria de caracter, de forţa psihică, de determinare - de „secretele” care fac diferenţa în timp.   

Sursa: Observator.info