De pe masa tradiţională de sărbători nu pot lipsi dulciurile, în special cozonacul şi de ce nu griliaşul, făcute, cum altfel, în casă. Vă supunem atenţiei aşadar, două produse tradiţionale, extrem de gustoase şi apreciate, nelipsite de pe masa celor care respectă tradiţia.   Griliaşul - o poveste de iarnă dulce, cu nucă şi zahăr Printre dulciurile preferate de arădeni se numără griliaşul, o prăjitură spectaculoasă, dulce, făcută în casă de gospodinele iscusite, din zahăr topit, nucă măcinată şi câteva ouă, fiind una dintre cele mai delicioase şi apreciate prăjituri de către cei care au gusturi rafinate în ceea ce privesc dulciurile. Deşi este o prăjitură deosebită, doar o singură persoană din judeţul nostru face aşa ceva – doamna Jelca Onea, din mâinile căreia ies adevărate operă de artă – Catedrala Ortodoxă Arad de la Podgoria (la care a muncit peste o săptămână şi care a cântărit la final nu mai puţin de 50 de kilograme), trandafiri, caleaşcă trasă de cai şi miri, chiar şi mercedes şi gondolă, leagăn de copil cu tot cu bebeluş, pantoful miresei sau orice vă doriţi, în limita posibilităţilor: „Reţeta cuprinde zahăr, nucă şi voie bună... Nu oricine poate să realizeze aşa ceva. Se lucrează repede, cu materie fierbinte, tocmai de aceasta nu rezistă oricine. Fac orice formă, numai să se poată” spune zâmbind tanti Jelca, care mai este ajutată uneori şi de fiica ei. Deşi face tot felul de prăjituri, fiind o specialistă în adevăratul sens al cuvântului, tot griliaşul rămâne prăjitura favorită: „De exemplu, cel mai mult ţin la Catedrala de la Podgoria, care nu a încăput în liftul de la Astoria atunci când s-a sfinţit biserica” spune zâmbind Jelca Onea. Aşadar, dacă ţineţi să aveţi o masă deosebită, de pe aceasta nu ar trebui să lipsească griliaşul. Şi dacă vă temeţi că temperatura de afară o să topească frumoasa prăjitură, nu ar trebui să vă îngrijoraţi – griliaşul de la Nădlac a ajuns şi în Irlanda, Noua Zeilandă, Italia, Germania ş.a. fără nicio problemă. Trebuie avut grijă doar la umezeală şi la cei pofticioşi.   Cozonacul tradiţional de Nădlac De pe masa de Crăciun nu poate lipsi cozonacul pufos, plin de arome îmbietoare. Iar la Nădlac se face un cozonac bun, uşor, dulce, căruia ia mers vestea astfel încât tanti Maria Leştean nu mai poate lua comenzi decât după sărbători! Cozonacul tradiţional de Nădlac este deosebit atât prin reţetă, cât mai ales prin secretul care îl face atât de gustos: „Reţeta nu-i secretă...tot secretul e în cuptorul ţărănesc de pământ şi focul făcut cu tulei de porumb”, dar am adăuga noi şi mâinile iscusite a lui tanti Maria care roboteşte de zor pentru ca în tăvi să se rumenească cozonacii frumoşi, umpluţi cu nucă, mac, rahat, stafide, nucă de cocos, stropiţi cu unt şi zahăr vanilat – „Cam cinci ore durează tot procedeul, din care o oră se lasă în tavă să mai crească şi apoi o oră la copt. Înainte de a-i da în cuptorul încins îi ung cu o emulsie de zahăr vanilat pentru a-i îndulci puţin şi pentru a forma o crustă crocantă”, ne mărturiseşte tanti Maria, care a învăţat să facă acest cozonac special încă de când era mică, fiind o tradiţie transmisă din mamă în fiică. „Poate fi folosit şi în loc de pâine, alături de sarmale sau cârnaţi”, ne îndeamnă tanti Maria. Aşadar, cozonacul tradiţional de Nădlac nu poate lipsi de pe masa specială de Crăciun.

Sursa: Observator.info