De curând în satul Aldeşti din Ţara Zărandului a fost omologat   produsul tradiţional  cu denumirea de “mnerii  de prune”.  Cei care au atestat produsul devenit specific doar acestei zone a judeţului nostru sunt membrii familiei Faur, soţ, soţie şi băiat sau “trei ingineri, care se străduiesc să producă tradiţional un produs cu o vechime de peste 100-200 ani, poate mai mult” aşa cum spune chiar capul familiei, Vasile Faur. Dulce, sănătos, preparat doar  din prune şi cu o tehnologie  aparte,  acest produs este  specific doar zonei Aldeşti. Pentru preparare se foloseşte o reţetă transmisă din generaţie în generaţie şi respectată cu sfinţenie. “Am 62 de ani şi sunt născut în Chisindia. Aşa cum viei îi place “podgoria Aradului” (Mocrea, Măderat, Şiria, Mîsca, Galaşa, Miniş, etc) aşa prunului îi place “podgoria Chisindiei, Buteni, Cuied, Aldeşti locuri unde prunele au o aromă specifică. Fabricarea mnerei de prune o cunosc de la părinţii şi bunicii mei din Chisindia  şi m-am trezit cu tradiţia de a face mnere pentru comercializare şi consum. Mnera se obţine  din prune  din soiul “Bistriţene” sau soiul “Crandane” , care sunt soiuri de prune indigene, din pruni rezistenţi la boli şi daunători, soiuri româneşti. Esenţial pentru prunele din care se obţine mnerea sunt urmatoarele caracteristici, prunele să fie din soiuri de toamnă, să fie bine coapte, chiar răscoapte şi să fie bine spălate şi fără începuturi de putregai sau alte boli”. Se folosesc doar cazane din cupru numite în zonă  “căldări” care au un sistem de amestec  cunoscut ca  „mestecău” sau “hustucău „ . După ce prunele au fost culese, sunt crăpate în două „pomni” de către femeile care se adună în număr mare pentru că, respectivul cazan are capacitatea de aproximativ 90 litri,  folosindu-se aproximativ 100 de kilograme de prune. În trecut, acţiunea se desfăşura sub formă de  clacă, între vecini,  o zi la o familie iar în zilele următoare la alte familii.  Prunele crăpate în două şi fără sâmburi se pun în aceste căldări unse în prealabil cu untură sau slănină „clisă” pentru a nu se lipi de fundul căldării, mestecându-se în continuu cu mestecăul sau hustucăul. Mnerea se fierbe aproximativ 15 ore  timp în care femeile învârt pe rând cu  mestecăul,  pentru a nu se prinde de fundul căldării.   Aceasta  este gata doar atunci când se taie cu o lingură de lemn în căldare, iar în urma ei rămâne un şanţ după care se lasă să se răcească până prinde  o pojghiţă deasupra, ca un strat protector. “Apoi este  pusă în  ciubere de lemn sau vase ceramice de toama (septembrie - octombrie) până vara viitoare, produsul fiind comercializat pe pieţele din Brad, Oradea, Arad, Timişoara, Pâncota, Ineu etc. Deşi e un produs greu de obţinut, are o mare căutare în această lume poluată şi plină de “E”-uri. Astăzi ne-am modernizat, nu mai facem depozitarea veche, clasică în vase de lemn sau ceramic, ci în borcane de sticlă, care, după răcire se capsează şi se etichetează, cu date de identificare a producătorului. Avem în proprietate 20 ha de prune Stanley (prune bistriţene înnobilate, cu productivitate mare) şi poducem într-un an cam 1000 de borcane.  Perioada de fierbere este de 8-10 zile în luna septembrie, în funcţie de evoluţia temperaturilor, respectiv a coacerii prunelor. În perioada de vârf fierbem cam  5-6 căldări de mnere” împărtăşeşte din secrete, unicul producător atestat de mnere de Aldeşti.  Pasiunea familiei pentru păstrarea cu sfinţenie a acestui produs reiese şi din documentarea temeinică făcută având ca subiect mnerea. “În perioada interbelică, în jurul anilor 1938 - 1940, din zonă se trimiteau pentru armata română  zeci de tone de mnere de prune. În 1939, din Chisindia, prin sistemul de colectare al cooperaţiei s-au trimis armatei 30 tone de mnere de prune în luna octombrie. Din Cuied, Hodiş şi Aldeşti în perioada acestor ani s-au trimis armatei în jur de 25 tone de mnere, fiind un aliment deosebit pentru militari.  Nu se cunoaşte exact cât de vechi este procesul de obţinere a  mnerii. Probabil în timp oamenii s-au gândit la o modalitate de a consuma prune şi iarna şi au găsit consumarea lor prin “afumare” (prune uscate) şi prin fierbere (mnere). Tradiţional este procedeul, pe care căutăm să-l păstram obţinând mnerea în căldări de aramă” conchide Faur Vasile.

Sursa: Observator.info