Aderarea României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, zona de liberă circulaţie în Europa, a fost amânată, a anunţat la Budapesta ministrul maghiar de interne Sandor Pinter. Oficialul maghiar, a cărei ţară deţine în prezent preşedinţia UE, a declarat că ambele ţări mai au de îndeplinit “o serie de condiţionalităţi”, astfel că o aderare la termenul fixat este imposibilă în prezent. Amânarea aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen este, de-acum, o “chestiune tranşată”, a confirmat şi un oficial al UE. Acceptarea în Schengen ar fi trebuit să fie doar o formalitate, care decurgea din statutul nostru de membru UE. Palma pe care o primim este cu atât mai usturătoare – nu ne calificăm, iată, nici pentru o chestiune care ni s-ar fi cuvenit din oficiu!  Nu încape nicio îndoială că am fost amânaţi nu din pricina insecurităţii graniţelor, ci din motive politice. Este felul occidentalilor de a ne transmite tranşant că nu agreează ceea ce se întâmplă în România, diletantismul, ticăloşia, foamea de bani cu orice preţ a politicienilor care ne conduc. Adevărata insecuritate pentru zona Schengen nu o reprezintă eventualii imigranţi clandestini care ar putea tranzita România prin forţarea graniţei din nord şi din est, ci mafioţii cu gulere albe care au pus mâna pe putere. Am ascultat cu interes declaraţia lui Traian Băsescu despre faptul că îşi asumă întreaga răspundere pentru ratarea aderării României la Spaţiul Schengen. Un fâs! Nu am nici un fel de iluzii legate de asumările domnului Băsescu; am constatat în ultimii şase ani că este un bun orator, dar nimic mai mult. În zicala „să faci ce spune popa, nu ce face popa”, în locul prelatului ar putea figura fără nicio problemă numele preşedintelui nostru: „să faci ce spune Băsescu, nu ce face Băsescu”… Nu mă aştept la altceva de la preşedinte decât să apară în public şi să incrimineze în stânga şi în dreapta, pe Patriciu, pe Vântu, judecătorii, jurnaliştii, sindicatele, opoziţia, profesorii, medicii, bugetarii, pensionarii; să se plaseze deasupra tuturor şi, ca un diriginte (vă mai amintiţi afişul electoral al PDL, care sugera că Băsescu este şeful clasei portocalii?) să se răstească şi să pocnească cu indicatorul capetele care nu se pleacă spăşite sub privirea sa piezişă – vinovaţii! Ratarea aderării la Spaţiul Schengen nu produce efecte grave asupra societăţii româneşti, dar este un semnal de neîncredere totală a occidentului în clasa politică românească. Nu este un vot de blam dat poporului român (aşa cum puterea portocalie încearcă să explice, acuzând când ţiganii, când diferite categorii profesionale din ţară), ci liderilor săi politici actuali. După acceptarea României în Uniunea Europeană, ireversibilă, este felul occidentului de a-şi demonstra scepticismul faţă de cum funcţionează ţara noastră şi de a spune: Nu ne place ce faceţi acolo, nu procedaţi bine! În statele unde se discută despre principii şi valori nu prinde politica dâmboviţeană de şmecherie şi prefăcătorie, de cumpărare de voturi, de hăhăială, de traficare de posturi, de promovare a mediocrităţii şi transformare a corupţiei în politici publice. Mă gândesc cât trebuie să fie de surprinşi englezii, de pildă, să constate că la noi marii hoţi ajung oameni de stat, sau că nimic nu este considerat grav în politică, în economie, în justiţie, că nicio promisiune nu trebuie respectată dacă ai obrazul suficient de gros şi vocea suficient de puternică să îţi negi propriile vorbe şi să îţi incriminezi adversarii până şi pentru faptele tale. Sau cât de umiliţi se simt italienii când constată că mafia lor e un soi de joacă cu păsărica în praf faţă de mafia noastră. Sunt convins că Germania nu a uitat umilirea lui Klaus Johannis şi a majorităţii parlamentare de către preşedintele Traian Băsescu, în octombrie 2009, în favoarea unei găşti de la care nu se aşteaptă mult mai mult decât să accepte docilă să fie condusă de căpăstru de la Palatul Cotroceni.  Sunt de acord cu Traian Băsescu: decizia neacceptării noastre în Schengen a fost politică. Este un rateu imens, care i se poate imputa lui şi clasei politice pe care a promovat-o şi pe care o susţine, în mod păgubos pentru naţiune, o clasă politică nepricepută şi în derapaj. Amânarea aderării este un semnal evident: Europa nu se solidarizează cu cei care conduc România, cu modul în care o conduc. Cum îşi va asuma Traian Băsescu răspunderea pentru asta? Nici plecând, nici curăţând locul în jurul său, ci mai degrabă ca un soţ abuziv care îşi pocneşte consoarta de câteva ori şi apoi, în loc să îşi ceară iertare, îi explică cu emfază că ea este de vină…

Sursa: Observator.info