La jumătate de an de la apariţia pe Cotidianul.ro a unui articol intitulat „Vameşi faliţi la Stamora-Moraviţa”, iată că s-a dezlegat în mod legal misterul vameşilor care făceau naveta de la Arad până la punctul de trecere Stamora-Moraviţa, deşi salariul nu reuşea să le acopere cheltuielile de transport.

Redăm în continuare conţinutul articolului apărut la 1 septembrie:

Vameşii din Arad, care fac naveta la punctul de frontieră Stamora-Moraviţa, cheltuiesc lunar pe transport aproape tot ce câştigă din leafa pentru care lucrează legal şi nu le mai rămân bani din care să trăiască. Ei parcurg lunar aproximativ 4.000 km, cu maşinile proprietate personală, ca să ajungă la serviciu. Şefii lor spun că nici unul dintre arădeni nu şi-a manifestat intenţia de a pleca de pe graniţa cu sârbii şi nici nu a solicitat aprobarea vreunui decont de carburant pentru transport în interesul serviciului. Ba din contră, unii dintre ei au renunţat la funcţii de conducere şi la salarii mai mari la vămile din Arad, ca să fie simpli lucrători la Moraviţa. Atracţia locului o constituie cele nouă magazine duty-free, care funcţionează la frontiera cu Serbia, spre deosebire de vămile din judeţul Arad, unde acestea s-au desfiinţat.

Mister. Din ce trăiesc vameşii

Conform propriilor declaraţii de avere postate pe site-ul Administraţiei Naţionale a Vămilor, mulţi dintre vameşii arădeni au avut, în anul 2009, venituri lunare cuprinse între 1.300 şi 1.900 lei. În condiţiile în care aceştia efectuează aproximativ 14 drumuri, dus/întors, de la domiciliu la locul de muncă şi retur, ei parcurg între 3.500 şi 4.200 de km lunar. Costul benzinei, sau al motorinei, folosite pentru aceste deplasări se ridică, la un consum mediu, la aproximativ 1.500 lei. Pare un miracol faptul că cei care cheltuiesc lunar, pe navetă, sume mai mari, sau aproape egale cu venitul realizat mai pot să-şi asigure traiul de zi cu zi, lor şi familiilor lor. „De bunăvoie nu a venit nimeni să se plângă şi nici nu mi-a solicitat nimeni un decont pentru combustibil. E o problemă a fiecăruia. Nu e căderea nostră. Dar dacă pleacă de la Moraviţa le e greu să mai găsească de lucru. Eu nu pot să-i spun unui vameş să nu mai facă naveta cu maşina. E treaba lui", spune Dorel Mateuţ, mai-marele peste vameşii din vest, fost şef al Direcţiei Regionale Vamale Arad, până la desfiinţarea acesteia, şi un apropiat al primarului arădean Gheorghe Falcă. Situaţia financiară a lucrătorilor navetişti devine acum şi mai complicată, odată cu reducerea salariilor cu 25%. Chiar şi în aceste condiţii, nici unul din cei peste 20 de vameşi din judeţul Arad care lucrează la Moraviţa nu a depus „armele".

Salarii „de mizerie" la vamă

Există şi situaţii aparent fără explicaţie care s-au petrecut fără ca cineva să sesizeze măcar ridicolul acesteia. Teodor Bădău a fost şef al Biroului Vamal Aeroport Arad şi a renunţat la funcţie şi un salariu mai mare ca să vină simplu lucrător la vama Moraviţa. Anica Nădăban face naveta, la volanul unui autoturism Audi A6, din localitatea arădeană Socodor, ca să câştige la vamă aproape 2.000 de lei pe lună, deşi în localitatea de domiciliu deţine 35 hectare de teren. Petru Tarcea conduce din Arad până la vama cu sârbii un automobil Mercedes pentru numai 1.400 lei pe lună. În timpul liber se ocupă de gestionarea acţiunilor pe care le deţine la Banca Transilvania, în valoare declarată de 30.000 lei. Adrian Paşca conduce pe acelaşi traseu o maşină Audi ca să încaseze lunar 1.400 lei. Ştefan Gubic, omul de încredere al directorului Mateuţ, stă mai bine din punct de vedere financiar, având un venit lunar declarat cu puţin peste 2.000 lei. Într-o situaţie financiară nu prea fericită este Florin Novac, cel care face naveta între Sântana şi Moraviţa cu un VW Passat, pentru un venit anual de nici 27.000 lei.

Magnetul de la duty-free-uri

Bătălia vameşilor arădeni şi nu numai să ajungă să lucreze la Stamora-Moraviţa are explicaţia ei. Este vama care produce. De ani de zile magazinele duty-free au vândut în draci ţigări netimbrate, care au ajuns în ţară cu complicitatea „interesată" a vameşilor. Cu cât se introduceau mai multe ţigări, cu atât şi cota celor care efectuau controlul vamal prin sondaj, aşa cum zice legislaţia, era mai mare. Site-urile de internet sunt pline de exemple cu nume despre contrabanda cu ţigări de la graniţa cu Serbia şi care nu au fost contestate. Deocamdată magazinele cu tutun de la Moraviţa sunt în aşteptare. Ţigări şi alcool nu se vând, dar se aduc de la sârbi. Şi în acest caz „controlul prin sondaj" are rolul lui, care mai completează salariile „de mizerie" ale vameşilor şi poliţiştilor de frontieră.

Sursa: Observator.info