Așteptată cu interes - și pentru că este singura zi din an când nu se percepe bilet de intrare - deschiderea oficială a sezonului la ștrand a atras câteva mii de arădeni curioși  să vadă cum a evoluat în ultima perioadă baza de agrement și cum își așteaptă clienții. A plouat însă, iar asta s-a simțit și în ceea ce privește numărul arădenilor care au profitat de intrarea liberă, dar și în privința celor care s-au încumetat să facă baie. Doar un grup de cinci băieți foarte tineri și foarte curajoși s-a avântat să încerce apa din bazine. Să spunem din capul locului că cinci bazine au fost umplute, trei cu apă foarte rece, două cu apă călduță. 

În ce privește transformările de la ștrand, ele nu sunt spectaculoase, dar se cunoaște că s-a lucrat aici. Marea schimbare față de anul trecut este transformarea bazinului mic în bazin cu apă termală; au fost deja montate cele patru grupuri care vor face hidromasaj, și din care apa va țâșni în jet puternic. Bazinul a fost mult adâncit și complet remodelat. 

Alte noutăți importante sunt în zona bazinului mic din cealaltă parte a ștrandului, acolo unde exista toboganul de beton. Spunem că exista, pentru că el nu mai există acum. Bazinul a fost transformat și el total, format din două părți: una în care apa este adâncă de aprox. 30 de centimetri, și alta în care este de aprox. 50-60 de centimetri. Bazinele au fost umplute cu apă (rece), dar erau extrem de murdare, pline de noroi. Mai mult, mozaicul cu care au fost faianțate deja cedează, semn că s-a făcut aici un lucru de mântuială, însă pe bani mulți. Mare păcat, pentru că zona se dorește a fi un al doilea pol de atracție al ștrandului. Cu atât mai mult cu cât aici se amenajează și un bazin de înot, tot mozaicat, de aprox. 180 cm adâncime, cu trei culoare, care se pretează pentru cei care vin la ștrand nu numai pentru agrement, ci și pentru mișcare. A fost refăcut, tot aici, și bazinul toboganelor uriașe, care sunt demontate și în curs de reabilitare. Pentru ca zona să fie în ton cu cealaltă zonă de scaldă, a fost și ea împrejmuită cu gard. 

La câte zăbrele sunt la ștrand, el arată acum ca închisoarea de delincvenți juvenili din filmul „Eu când vreau să fluier, fluier”! 

În schimb, spațiile verzi sunt foarte frumoase. Gazonul este excelent, sunt multe flori între cele două alei, brazii au crescut și sunt spectaculoși. Din punct de vedere al acestor spații verzi, ștrandul din Arad poate concura, deocamdată doar timid, omologul său din Gyula, de pildă. Ceea ce nu este însă un motiv suficient pentru un bilet de intrare de 10 lei…

Am văzut amplasate bănci noi, sunt mai multe cabine de schimb. În schimb de 1 mai ștrandul nu a fost încă pregătit complet pentru deschiderea sezonului, se mai lucrează și în zona bazinelor, și la terase. Apropo de terase: ele sunt mai puține decât în anii precedenți, dar marii investitori au ales să rămână și să își continue afacerile aici. 

În concluzie: ștrandul s-a mai îmbogățit, față de anul trecut, cu câteva elemente. Dar rămân la ideea pe care mi-am exprimat-o zilele trecute: prețul abonamentului, de 550 de lei, și al biletului de intrare, de 10 lei, reprezintă o sfidare a comunității arădene, o nerușinare. Pentru cine are bani mulți, sezonul de ștrand poate începe la 1 mai. Pentru ceilalți, ștrandul devine un obiectiv pe care îl vor vizita sporadic.

Sursa: Observator.info