Festivalul Internaţional de Teatru Clasic

Arad, 9 – 16 octombrie 2011


Prezintă:

Marţi, 11 octombrie, ora 19,00

TEATRUL DE COMEDIE BUCUREŞTI


O SCRISOARE PIERDUTĂ

de Ion Luca Caragiale

Regia: Alexandru Dabija
Decorul: Puiu Antemir
Costumele: Anca Răduţă
Muzica: Ada Milea, text „Îngeraşii de pahar“: Ion Mureşan, text „Are ţara“: Ada Milea
Asistent regie: Răzvan Mihai Plăiaşu

Distribuţia:

MARIUS FLOREA VIZANTE – Ştefan Tipătescu
GEORGE MIHĂIŢĂ – Agamemnon Dandanache
VALENTIN TEODOSIU – Zaharia Trahanache
FLORIN DOBROVICI – Tache Farfuridi
EUGEN RACOŢI – Iordache Brânzovenescu
MARCEL IUREŞ – Nae Caţavencu
DRAGOŞ HULUBA – Ghiţă Pristanda
DORINA CHIRIAC – Un cetăţean turmentat
MIHAELA TELEOACĂ – Zoe Trahanache
DAN RĂDULESCU – Ionescu, Popescu

Data premierei -15 mai 2011

Durata spectacolului – 2 ore şi 45 de minute (cu pauză)


„O scrisoare pierdută în regia lui Alexandru Dabija la Teatrul de Comedie este un spectacol ciudat. În primă fază, nu ştii ce te-a lovit, însă pe măsură ce spectacolul curge, realizezi că textul pare nou. Şi totuşi, pe Caragiale l-a citit toată lumea (probabil), dar cu siguranţă nu varianta Scrisorii... aşa cum sună ea la Dabija. Ciudăţenia vine din faptul că textul nu a fost modificat esenţial în litera lui, ci în rostire. Zeflemeaua, uimirea tîmpă, miticismele sînt abandonate, replicile se „răcesc” de comicării, devin abrazive, chiar dure. Dabija a făcut dintr-o comedie băşcălioasă o dramă tăioasă cu accente triviale, în care caractere puternice se încleştează feroce într-o ciupercărie underground, un mediu umed, lipicios, un spaţiu primar departe de mainstream-ul politic al unui orăşel de provincie.“

Oana Stoica – „Dilema veche“



„Personajul cheie al acestei montări e Caţavencu, jucat de Marcel Iureş cu o dexteritate cameleonică fără cusur. Realitatea politică a ultimilor ani se regăseşte în feţe-feţele lui Caţavencu cu asupra de măsură: plânsul electoral, arătătorul sever, semnele de sex în triburi de putere, impostaţia demagogică a discursului. Marcel Iureş este un Caţavencu genial, gata să facă cea mai mare audienţă la confruntările electorale în direct. La polul opus, îl vom descoperi, ca antimodel al succesului, pe Agamiţă Dandanache, defilând pe coridoarele Puterii cu tot cu propria sa moarte neuronală. George Mihăiţă e un Dandanache de fenobarbital, o ilustrare perfectă a „gândirii slăbite” şi a „discursului slăbit” pe care îl exersează cei din vârful piramidei politice.“

Dan Mircea Cipariu – „Agenţia de carte“

„Staţi liniştiţi la locurile voastre: la Comedie se joacă Scrisoarea originală. Piesa scrisă acum 127 de ani despre vremurile de acum. Totul e încremenit: de la reviziunea Constituţiunii când ne vine pe chelie la violarea ei sistematică (a Constituţiunii, nu a cheliei), de la numărarea steagurilor la numărarea voturilor, de la asta nu-i cea din urmă cameră la o singură Cameră – confort sporit. Aceeaşi politică de subsol, jucată chiar într-un subsol mucegăit, bun pentru proliferare ciupercilor de orice fel: scenografia lui Puiu Antemir e adecvată şi funcţională, inclusiv ciupercile.“

Adrian Lustig – „Jurnalul naţional“

Sursa: Observator.info