Festivalul Internaţional de Teatru Clasic

Arad, 9 – 16 octombrie 2011

Prezintă:

Vineri, 14 octombrie, ora 17,00, sala Studio
TEATRUL NAŢIONAL „MARIN SORESCU“ CRAIOVA



CONU LEONIDA FAŢĂ CU REACŢIUNEA

după I.L. Caragiale

Regia: Diana Dragoş
Scenografia: Adriana Niculescu
Asistent scenografie: Flavia Varga
Coregrafia: Laurenţiu Nicu

Distribuţia:

DAN CORNESCU – Leonida
MIRELA CIOABĂ – Efimiţa
MONICA ARDELEANU – Safta
şi:
Anca Ţecu
Dragoş Teodorescu
Andreea Gheorghe
Ruxandra Radu
Cosmin Dolea
Mihaela Nicolae
Emy Guran
Voci: Dragoş Andronie

Data premierei – 16 aprilie 2011
Durata spectacolului - 70 minute

„Câştigătoare a unui proiect-concurs iniţiat de Teatrul Naţional Marin Sorescu din Craiova, Diana Dragoş, absolventă anul trecut a unui masterat în regia de teatru, la Cluj, propune o viziune deloc previzibilă şi bine argumentată asupra piesei lui Caragiale. O scenografie (semnată de Adriana Dinulescu) extrem de inspirată, – unul din acele cazuri fericite şi tot mai rare, în care decorul funcţionează cu adevărat ca parte a ideii regizorale – de o parte, o cameră de păpuşi izolată şi de cealaltă parte, mulţimea dezlănţuită... În această viziune regizorală, cu siguranţă o propunere valabilă, interpretarea celor doi protagonişti, Mirela Cioabă şi Dan Cornescu, se pliază aproape fără greşeli pe ceea ce construieşte Diana Dragoş. Gesturi frumos decupate, de păpuşă supusă timpului şi trecereii lui, la Mirela Cioabă, care construieşte un rol de compoziţie bine conturat, plasându-şi personajul la graniţa dintre absurd şi concret, o fiinţă ca un desen, ca un mecanism de plastic acţionat de o cheiţă… Iar Dan Cornescu, deşi cu ezitări şi neasumându-şi în toate momentele pendularea aceasta între zona absurdului şi cea a concretului, creează totuşi un Leonida cu personalitate.”

Dana Ionescu - revista Yorick

„Spectacolul pe care tânăra regizoare îl realizează este unul ebluisant, răvăşitor, frapant prin originalitatea sa. Întreaga viziune regizorală, scenografia, muzica şi contribuţia extraordinară a celor doi actori, Mirela Cioabă şi Dan Cornescu, care interpretează personajele principale se încheagă în realizarea unui spectacol memorabil. Cele două personaje ale piesei sunt aproape de nerecunoscut, datorită îngroşării intenţionate a mecanismelor unei bătrâneţi atinse de senilitate, personajele lui Caragiale transformându-se, treptat, mai degrabă în personaje ale lui Ionesco (din Scaunele, de exemplu).“
Mihai Ene - Revista SpectActor

TEATRUL NAŢIONAL „MARIN SORESCU“ CRAIOVA

Vineri, 14 octombrie, ora 19,00, sala mare

TOTU-I BINE CÂND SE SFÂRŞEŞTE CU BINE

de William Shakespeare

Regia: Tim Carroll
Decorul: Puiu Antemir
Costumele: Lia Dogaru
Muzica: Iosif Herţea



DISTRIBUŢIA:

ANCA DINU - Contesa/Văduva
ANDONE ADRIAN - Parolles/Steward
ŞTEFAN CEPOI - Parolles/Steward
CĂTĂLIN BĂICUŞ - Bertram/Dumaine
CONSTANTIN CICORT - Regele/Lafeu
DRAGOŞ MĂCEŞANU - Lavache/Dumaine
EUGEN TITU - Regele/Lafeu
GENI MACSIM - Contesa/Văduva
GEORGE ALBERT COSTEA - Bertram/Dumaine
IULIA COLAN - Helena/Diana
ROMANIŢA IONESCU - Helena/Diana
VLAD DRĂGULESCU - Lavache/Dumaine

Data premierei - 21 mai 2011

Durata spectacolului – 2 ore şi 15 minute (cu pauză)

„În ceea ce priveşte interpretarea, Tim Carroll a făcut şi de data aceasta o propunere originală şi folositoare actorilor. Fiecare membru al distribuţiei a trebuit să înveţe câte două roluri, pe care să le joace alternativ: Iulia Colan este la un spectacol Helena, iar la altul Diana, Adrian Andone e când Parolles, când Steward etc. Iată o piedică în calea rutinei, a automatismului în care riscă să intre actorul după ce joacă de câteva ori acelaşi rol. Regizorul a adus laolaltă în scenă tineri şi actori cu state vechi la Naţionalul craiovean, provocându-i să-şi arate măsura. Montarea este în avantajul lor, căci constă într-un spectacol de actorie. Revenirea la actor, tendinţă vizibilă a ultimilor ani, mai ales când e vorba despre teatrul de stat, este o soluţie fericită şi o consecinţă firească a unei suprasaturări. Şi în acest spectacol, greul cade numai pe umerii actorului, artificii regizorale nu există, iar decorul şi costumele sunt un sprijin puternic, dar numai un sprijin. Tim Carroll le-a propus un spectacol cinstit, fără farafâstâcuri, care slujeşte actorii în primul rând, lăsându-i să spună, nu să declame, povestea Helenei, într-o traducere care contemporaneizează sensibil încărcătura retorică a limbajului shakespearian.”
Dana Ionescu - Revista „Yorick“

„Tim Caroll şi-a etalat din nou amprenta, recognoscibilă după Odisseya: implicarea hazardului. Actorii sunt provocaţi pentru câte două personaje. Vin în faţa noastră şi îmbracă un costum sau altul. Este ca-n viaţă, putem fi oricând unul sau altul, ce ni s-a dat e numai rodul întâmplării. Apoi e un imbold spre a înţelege că putem fi unul sau altul, e un îndemn spre empatie. Şi mai este ceva: o pledoarie pentru a descoperi farmecul personalităţii. Putem fi cu acelaşi rol în viaţă, dar îl jucăm clar diferit. Şi asta sporeşte frumosul. Apoi, nu ştiu cum, am simţit că Tim Caroll a adus şi un strop de parfum britanic. De-ar fi fost scena elisabethană, era perfect. Actorii vin mult în faţă, ideea spectacolului s-ar împlini de i-am vedea jucând între noi. Continua reconstruire a unor elemente minime pentru decor este tot din acest ansamblu al deschiderii. Iar cânturile ce însoţesc mişcarea iute a recuziterilor aduc poezie într-o neaşteptată desfăşurare de pragmatism şi umor.”

Marius Dobrin- Revista SpectActor

Sursa: Observator.info