56 de ani de c?nd clopoţelul a sunat ultima oară
16.12.2011 ⋅ 0 comentarii
Acum 56 de ani clopoţelul a sunat ultima oară pentru absolvenţii Liceului Pedagogic din Nădlac, moment ce a marcat intrarea tinerilor absolvenţi în „viaţa” de dascăl.
Privind în urmă, ne amintim cu nostalgie de anul 1945 când, la Nădlac se înfiinţează un liceu slovac care a funcţionat până în anul 1956 ca Liceu Pedagogic. Acest liceu a pregatit de-a lungul anilor mulţi profesori şi învăţatori de limba slovacă, absolvenţii acestei instituţii devenind şi primii autori de manuale de limbă şi literatură slovacă din România. Majoritatea absolvenţilor de acum 56 de ani s-au despărţit atunci de profesori şi de colegi cu lacrimi în ochi, iar cântecele de adio care au răsunat în curtea şcolii nu au făcut decât să le mărească emoţiile.
ABSOLVENŢII ANULUI 1955, după terminarea liceului au luat calea judeţelor unde trăiau slovaci, în special în Bihor pentru ca să-şi îndeplinească menirea de educatori ai generaţiilor de copii, de dascăli de care era atâta nevoie în acea vreme. Nimeni nu a spus că nu merge unde era „repartizat” deoarece erau convinşi că peste tot era nevoie de ei.
Doamna Any, pensionară acum, îmi povestea că în tinereţe a „rupt” mulţi pantofi pe cărările de munte, pe drumurile şi străzile de pământ pe unde a umblat ca dăscăliţă iar un învăţător dintr-un sat bihorean (care din păcate nu mai este printre noi) îmi povestea cu atâta patos că i-a plăcut foarte mult viaţa de dascăl şi pe care nu ar fi schimbat-o cu alta pentru nimic în lume. Acesta iubea aşa de mult copii de parcă ar fi fost ai lui.
Şi iată că după 56 de ani de la „ultimul clopoţel” de elev, absolventii anului 1955 nu s-au mai putut reîntâlni în acest an pentru a cinsti şi a marca cum se cuvine cei 56 DE ANI de la absolvirea liceului, ani în care ei şi-au făcut cu prisosinţă datoria de dascăli acolo unde era nevoie de ei, în ţară sau în străinătate. Majoritatea sunt deja la o vârstă înaintată când sănătatea şi bolile nu le mai permit să se deplaseze zeci sau sute de kilometri, dar noi sperăm totuşi că în anul 2012 îi vom reîntâlni din nou atunci când iarăşi „se va face prezenţa după catalog”, aceasta fiind o ocazie minunată pentru a-şi reîntâlni foştii colegi, pentru a-şi revedea prietenii şi pentru a participa la ora de dirigenţie aşa cum o făceau şi altă dată.
Tuturor absolvenţilor „anului 1955” le dorim multă sănătate, bucurii şi o viaţă lungă petru a putea participa la cât mai multe întâlniri, şi pentru că suntem în preajma Sărbătorilor de Iarnă, le spunem din inimă CRĂCIUN FERICIT şi LA MULŢI ANI 2012!
Sursa: Observator.info
Autor: Gheorghe Suciu ⋅