Într-un interviu acordat postului de televiziune West TV Regional, primarul municipiului Arad, Gheorghe Falcă, unul dintre liderii PDL la nivel național, vorbește despre greșelile pe care partidele de centru-dreapta le-au realizat în ultimii ani. În același timp, Gheorghe Falcă vine și cu o soluție pentru viitor: soluția, în opinia sa, se numește Societatea Vie și ar constitui un proiect pentru România anului 2020.

A.A.: Discutăm cu primarul municipiului Arad, domnul Gheorghe Falcă despre evenimentele săptămânii la nivel naţional. Domnule Falcă, premierul Emil Boc şi-a depus demisia, a fost numit un premier desemnat în persoana domnului Ungureanu. Credeţi în această demisie a domnului Boc sau este mai degrabă că este o demisie cu iz de demitere?

G.F.: Cei care ştiu ce se întâmplă în interiorul partidului şi cei care ştiu evoluţia lucrurilor, ştiau de pasul acesta, discutat de mai mult timp. Domnul Boc a preluat o ţară în criză, a reuşit prin eforturi să trecem de zona grea a crizei, România a ieşit din recesiune şi din acest moment şi după plecarea Comisiei Europene, România are paşii de urcat. Întrebarea este cine va beneficia de această urcare a României? Un guvern erodat sigur nu mai putea să beneficieze de ceea ce se putea întâmpla din punct de vedere pozitiv în interiorul României. Decizia luată de domnul Boc a fost corectă, să spunem că cei din anturajul dânsului ştiau de această măsură, iar din punct de vedere politic domnul Boc şi-a îndeplinit misiunea de om de stat.

A.A.: A contat presiunea străzii, faptul că oamenii au ieşit, au cerut demisia lui Emil Boc şi a unor membri ai cabinetului?

G.F.: Ar fi cea mai mare greşeală în democraţie să conteze presiunile care pot să vină la un moment dat! Nicăieri în lume nu se demisionează în urma unor presiuni, doar că în acest moment, domnul Boc a luat o decizie care din punctul lui de vedere este corectă pentru viitorul României, pentru că acesta se va juca în noiembrie 2012. Va fi un viitor între o structură de stânga, o Românie socialistă, indiferent că puteţi să spuneţi că acolo se află şi liberalii (cine se uită corect în sondaj o să poată constata că domnul Crin Antonescu este mai mult susţinut de oamenii de stânga decât de oamenii de dreapta) şi o structură de dreapta. S-a creat un pol de centru stânga important şi evident în dreapta ai avut o coaliţie care şi-a asumat nişte măsuri, care s-a erodat. Întrebarea este: în 2012 cu cine mergi mai departe? Mental îţi este foarte greu să mergi cu cei care au guvernat. De aceea cred că este important că paşii pe care o să îi vedeţi în următoarele luni o să fie paşii corecţi pentru electoratul de centru dreapta, electoratul care a salvat România de două ori. Electoratul de centru dreapta, când a văzut de fapt greşelile lui Iliescu, Văcăroiu în 1992-1996, a reacţionat şi a adus un guvern de dreapta, care a intrat în analiză şi în formare în 1996-2000 şi evident a făcut o greşeală de a nu se uni în ceea ce înseamnă dreapta în anul 2000, iar atunci a venit iar un guvern de stânga. Şi iar electoratul de centru drepta a reactionat corect în 2004, alegându-l pe Traian Băsescu preşedinte şi Alianţa Dreptate şi Adevăr a câştigat. Dreapta a făcut o greşeală în 2007, când s-a rupt PNL de PD. O greşeală care ne-a costat pe noi, pe români, foarte mult. Statul condus de guvernul acela a devenit un stat foarte mare, un stat cu costuri foarte mari. Acum eu cred că electoratul de centru dreapta aşteaptă o mişcare puternică pentru a avea contrapondere la ceea ce s-a creat, la mişcarea de centru stânga.

A.A.: La ruptura aceea din 2007 nu a fost mai degrabă o ruptură personală a unor oameni politici, care a generat această scindare? Oamenii politici de dreapta au fost cei care şi-au întors spatele, nu?

G.F.:  Da, de dreapta au fost. Eu am şi zis că a fost o greşeală majoră a dreptei. PD era în zona populară, liberalii erau în zona  lor şi nu aveau voie, orice s-ar fi întâmplat, să se rupă. Uitaţi, poţi să îţi dai demisia din funcţia de premier, dar o coaliţie trebuie să rămână şi să funcţioneze! În anul 2007, dacă vă aduceţi aminte, domnul Tăriceanu a propus un alt guvern si a fost susţinut de PSD din Parlament şi de liberali. Au dat afară Partidul Democrat din guvernare. Atunci de fapt o minoritate de dreapta a guvernat cu susţinerea stângii din parlament şi lucrul acesta a făcut ca România să nu ia decizii obligatorii în 2007. Noi aderaserăm la Uniunea Europeană, în 2007 trebuia să pregătim tot pentru a atrage fonduri europene, trebuia să corectăm un buget cu cât mai mulţi bani spre investiţii şi cu cât mai mulţi bani spre zona de a finanţa proiectele  europene. Noi ne-am apucat în 2007 de schimbarea guvernului şi de suspendarea preşedintelui. În momentul acela populaţia s-a divizat. În momentul în care a fost suspendat preşedintele, guvernul era logic să plece, n-a plecat, dar ca să câştige încrederea electoratului el a pompat bani. Dacă vă uitaţi în cartea pe care am scris-o, “Societate vie - proicet România 2020”, o să vedeţi în ce perioadă s-au alocat banii, exact după suspendarea preşedintelui! Eşecul prin suspendarea preşedintelui al coaliţiei de atunci liberalo-pesedistă a afăcut ca banii să plece într-o zonă cu cheltuieli foarte mari ale statului. De aceea eu cred că de aici încolo începe adevărata politică în România. Aici putem adăuga manifestările din România din luna ianuarie. Mă refer la lucrurile serioase, nu luăm în calcul şi mişcările mai puţin serioase…

A.A.: Pot fi lucruri mai puţin serioase atunci când oamenii ies în stradă?

G.F.: Evident, eu nu cred că bătăile au fost lucruri serioase. Eu cred că peste tot în lume vedeţi atenţia forţelor de ordine atunci când apar astfel de lucruri. De aceea am si spus, le dăm la o parte, nu discutăm despre ele. Cred că România a fost singura ţară care a promovat bătăile de stradă repetate. Dacă sunteţi întâmplător în străinătate şi acolo sunt bătăi de stradă, rar veţi vedea mai mult de cinci secunde la televizor si de obicei veţi vedea doar poze, pentru că nicio televiziune nu promovează violenţa. Nu au voie! Uitaţi-vă la noi! În regulamentul transmisiilor sportive din occident de pe terenul de fotbal, dacă un tip intră dezbrăcat pe teren camera de luat vederi se duce în altă parte, nu încurajează gestul respectiv. Noi am încurajat violenţa în luna ianuarie. Deci vorbeam de lucrurile serioase din piaţă, oamenii serioşi dintre manifestanţi au transmis un mesaj către clasa politică: vor feţe noi, oameni mai implicaţi. Cine va reuşi să facă un astfel de proiect în România, va câştiga alegerile în 2012.

A.A.. Vedeţi un viitor pentru Emil Boc, în calitate de preşedinte al PD-L? Vă întreb asta şi în calitate de şef de campanie al său la alegerile interne din PD-L.

G.F.: Emil Boc are un trecut foarte bun.

A.A.: Eu vă întreb de viitorul său.

G.F.: Acest trecut foarte bun va fi evaluat în timp de oameni care poate astăzi au fost dezamăgiţi. Eu am fost în Piaţa Universităţii în 1990, eram câţiva care înţelegeau ce se întâmplă atunci. Astăzi văd că mişcarea aceea a fost evaluată atât de pozitiv, dar în anii 1990 nu mulţi erau cu noi. La fel trebuie să înţelegem că evaluarea pe care o are astăzi Boc este o evaluare datorită crizei, niciun premier nu stă bine în nicio ţară europeană, nu există vreun premier care să prezinte 30% încredere.

A.A.: Cât credeţi că va mai rezista Emil Boc în fruntea Partidului Democrat,  în condiţiile în care nu mai are o funcţie administrativă importantă?

G.F.: Eu cred că pentru cetăţeni este mai puţin important cât timp va rezista Emil Boc într-un partid. Important este ceea ce se va întâmpla cu mişcarea de centru-dreapta. Deci nu contează Emil Boc, pentru că nu cred că trebuie să facem politica cu un om. Eu am spus un lucru şi îmi pare rău că nu l-aţi sesizat: în următoarele luni cine va crea un proiect politic serios va câştiga alegerile în 2012. Mişcările din ianuarie au nivelat clasa politică. În acest moment niciun lider naţional nu depăşeşte 25% încredere.

A.A.: Eu am sesizat exact ceea ce aţi spus dumneavoastră, dar mi se părea puţin greu de implementat un proiect politic nou în câteva luni care au mai rămas până la alegeri.

G.F.: Bun, dar ce înseamnă proiect politic nou?

A.A.: Societatea vie, de pildă, pe care aţi elaborat-o dvs. și care poate fi o platformă reformistă, radicală, în PDL…

G.F.: Da, poate fi în cadrul unei mişcări de centru-dreapta.

A.A.: După părerea mea a fost o platformă pe care dumneavoastră aţi pus-o pe masă, şi numele a fost ales nu întâmplător…

G.F.: Deci, pot fi şanse ca electoratul de centru-dreapta să iasă onorabil, pentru că deşi speranţele sale erau mari, a prins două guvernări în perioade dificile: 1996-2000 şi 2008-2012. Perioada bună s-a rupt în 2007. Dar oamenii care au înţeles ce înseamnă o dezvoltare economică, oamenii care deja înţeleg deja ce înseamnă ca doctrină, vor avea o platformă serioasă, un proiect serios în România.

A.A.: Aţi cochetat odată cu preşedinţia Partidului Democrat Liberal. Acum cum vă vedeţi poziţionat în partid?

G.F.: Nu am cochetat niciodată.

A.A.: Aţi postat întrebarea pe Facebook: „Ce părere aveţi dacă aş candida la preşedinţia PDL”? A fost o provocare publică la un exerciţiu de imaginaţie!

G.F.: Ştiţi că Facebook-ul este, în cazul meu, un gup de oameni care mă ajută în comunicare. Unul dintre consilieri a lansat această întrebare, dar asta nu înseamnă neapărat că există un proiect. De aceea am şi intervenit imediat şi am spus acest lucru. Un proiect politic nu se poate face dintr-o poziţie de primar. Proiectul politic trebuie să îl realizezi când eşti permanent la Bucureşti. Ideea este greşită şi eu tot timpul am evitat să intru în această discuţie, pentru că nu este reală.

A.A.: V-aţi supărat pe organizaţia din Arad şi chiar aţi spus că nu veţi mai candida ca primar dacă nu este sprijinită candidatura domnului Ioţcu la preşedinţia Consiliului Judeţean. Luaţi atunci în calcul ceea ce spuneaţi mai devreme, faptul că la nivel local nu te poţi impune într-o astfel de platformă naţională? Luaţi acum în calcul un eventual succesor la primăria Arad, pentru ca dumneavoastră să vă continuaţi proiectul la Bucureşti?

G.F.: Eu am spus un lucru corect, pe care toată lumea cred că l-a realizat: domnul Ioţcu este un preşedinte pe funcţie, şi-a îndeplinit mandatul cu succes, în sondaje este apreciat de către cetăţeni, judeţul Arad este un judeţ în creştere economică, investiţiile sunt importante, are o relaţionare atât cu cetăţenii cât şi cu administraţia locală. Nu văd de ce să nu îşi continue mandatul. A fost o discuţie care a rezolvat problema aceasta. Există o calitate a Partidului Democrat Liberal  din Arad - atunci când apar probleme, noi ştim să le rezolvăm, atât problemele administrative cât şi cele politice. În comparaţie cu alte structuri, alte partide, nu aţi auzit discuţii, conflicte, noi am avut dezbateri în interior, le-am rezolvat şi am mers mai departe.

A.A.: Există un sondaj care vă creditează cu 80% din intenţia de vot a arădenilor care declară că se vor prezenta la urne la alegerile locale din iunie. Sondajul este realizat de Vasile Dâncu. În confirmaţi?

G.F.: Există un sondaj de opinie în care stau mult mai bine decât credeam eu că stau, unde există două întrebări si răspunsurile nu au foat atinse niciodată de un om politic din România. Domnul Dâncu mi-a spus că niciodată în România, în 20 de ani, nu a existat un astfel de răspuns pozitiv pentru un om politic.

A.A.: Ca om politic aţi primit aceste răspunsuri pozitive sau ca administrator al unui oraş, ca primar?

G.F.: Ca primar, dar nu poţi spune că nu eşti om politic. Eu oraşul l-am informat prin întâlnirile mele cu cetăţenii. Puţină lume ştie munca mea cu cetăţenii, prezenţa mea pe străzi. În aceste zile de zăpadă am fost cu toţi consilierii repartizaţi pe toate străzile, să meargă maşinile, să le împingem de la stânga la dreapta şi am făcut un efort mult mai mare decât alţi oameni politici să am o relaţiei cu oamenii. Important este că oamenii au fost lângă mine şi ca respect şi ca apreciere faţă de ceea ce s-a întâmplat în municipiul nostru.

A.A.: Domnule Falcă, Cătălin Predoiu este un premier interimar care vă sună bine? (între timp a fost nominalizat Mihai Răzvan Ungureanu premier desemnat – n. red.)

G.F.: Da, aş accepta, deşi nu te întreabă nimeni aşa ceva, un Predoiu, un Orban. Sunt oameni care au venit sub altă formă în politică. Sunt oameni care au făcut anumiţi paşi să ajungă în politică. V-am spus că eu văd acum o finalitate a unei clase politice, pentru că nu puteţi să-mi spuneţi mie că domnul Crin Antonescu este viitorul. A fost ministru în Guvernul 1996-2000, domnul Ponta a fost în trei guverne ministru. Spune domnul Ponta la televizor: „cam multe asumări de Guvern.” Păi el era ministru în relaţia cu Parlamentul când în 2009 au fost cinci asumări! Cele mai multe asumări dintr-un an au fost în 2009 când Ponta era ministru în Relaţia cu Parlamentul!

A.A.: Acum au fost 14.

G.F.: 14 au fost în tot mandatul domnului Boc, din care cinci în anul 2009, când domnul Ponta le semna. Când îţi asumi răspunderea, documentul merge din partea premierului şi merge ministrul în relaţia cu Parlamentul, deci domnul Ponta a semnat cinci asumări. Vedeţi ce înseamnă duplicitatea?! Când discutam de împrumutul României, domnul Ponta era în Guvern. Guvernul României a luat împrumut 20 de milioane de euro când domnul Ponta era ministru. Nu acesta este viitorul. Putem spune că barca aceasta mare, România, acum este ancorată bine, deşi încă se mai aşteaptă furtuni. Când se finalizează furtuna, putem pleca frumos, pentru că ne-am rezolvat problemele. Un stat nu se realizează atât de uşor cum cred unii, cum nici o administraţie locală nu se realizează atât de uşor. Nu-i uşor să faci un proiect, să implementezi, să aduci bani. Este un circuit şi un mecanism destul de greoi şi totuşi, într-un timp atât de scurt, Guvernul Boc a realizat un număr impresionant de reforme foarte necesare.

A.A.: Credeţi că pe oameni îi prinde această retorică pe care dumneavsoatră aţi expus-o, macro-economică pe-o parte, politică pe de altă parte, sau îi interesează mai mult socialul acela prozaic în care trăiesc ei, faptul că nu au loc de muncă sau faptul că ei câştigă puţin sau că e căldura scumpă?

G.F.: Sigur pe cetăţeni îi interesează ceva imediat. Şi nici nu trebuie să îi judecăm, deşi noi trebuie să recunoaştem că trăim într-un oraş unde creăm mai multe locuri de muncă decât s-au pierdut, trăim într-un oraş unde am avut creştere economică şi în 2010. Când doar 7 judeţe din România au avut creştere economică Aradul a fost pe locul trei. În 2011 avem o creştere cu o putere economică mai mare. În criză ne-am realizat autostrada Arad-Timişoara, centura este în lucru se finalizează în 2012.

A.A.: Autostrada nu am finalizat-o noi, a finalizat-o Guvernul!

G.F.: Staţi puţin, contează că s-a reuşit, important este ce s-a finalizat în mandatul de creştere economică, sunt lucruri care au împins banii aici şi au creat locuri de muncă.

A.A.: Facem un calcul simplu: dacă 100 de kilometri de autostradă s-ar fi făcut anual din 1990 încoace, aveam o reţea extraordinar de bine pusă la punct. 50 de kilometri să se fi făcut anual...

G.F.: Dacă citeaţi cartea mea…

A.A.: Am citit-o.

G.F.: Atunci, dacă aţi citit-o, ce s-a întâmplat în 2004-2008? Sunt două lucruri pe care le putem analiza. Noi în 2004-2008 am angajat la stat, cu un guvern de dreapta, mai mulţi decât au angajat cei de la un guvern de stânga. Aici este paradoxul guvernării din 2004-2008! Am avut un milioncincisuteopzecidemii de bugetari angajaţi. Asta înseamnă 90 de bugetari la mia de locuitori. Germania are doar 65 de bugetari la mia de locuitori. Dacă România ar fi avut 60 de bugetari la mia de locuitori, în doi ani făceam autostrada pe banii noştri Arad-Bucureşti. Asta înseamnă că în următorii doi ani mai aveam Bucureşti – Iaşi.

A.A.: Vedeţi dumneavoastră ce spun oamenii din stradă acum: ei nu calculează cum ar fi putut avea autostrăzi, ei spun – „Politicienii nu le-au făcut!”

G.F.: Eu nu am această problemă a percepţiei. Putem percepe tot ce vrem. Pe mine nu mă deranjează ce gândeşte un om. Pe mine mă interesează ce gândeşte omul politic, pentru că pe noi ne vor conduce nu cetăţeanul X, care are o numită percepţie la locul de muncă, despre familie, despre educaţie, şi nu trebuie să îi judeci percepţia, pe mine mă interesează cum gândeşte omul politic. Ceea ce discută persoana respectivă vom alege toţi, inclusiv persoana respectivă între două concepţii, și o să vedem dacă ne alegem viitorul sau dacă ne alegem întoarcerea. Surprinzător, dacă vreţi să analizăm discursurile politice, l-am văzut săptămâna trecută pe domnul Ponta spunând că nu poate să ridice pensiile în 2012.

A.A.: Şi nu a spus corect?

G.F.: Ba da, dar în urmă cu un an, cu şase luni, cu trei luni… Vă spun de ce nu se pot ridica pensiile: nu mai pot cheltui politicienii tot ce au cheltuit până acum. Pentru că în acest moment se reconstruieşte Europa, de fapt tot ce am avut înainte de criză nu o să mai revină. Structura pe care a avut-o Europa înainte de criză nu o s-o mai aibă. România nu o să se mai poată întorce la ceea ce a avut înainte de criză, şi aici este ceea ce am spus eu. Nici politicienii care au fost înainte nu vor mai fi la nivel naţional aceiaşi. Mesajul oamenilor din stradă era un mesaj pentru clasa politică, datorită condiţiilor europene. Cu un deficit structural de 0,5%, nu mai pot face promisiuni, pentru că dumneavoastră sau alţi jurnalişti care nu îi apreciază foarte tare pe cei din opoziţie, o să trebuiască să îi întrebaţi când vor face promisiuni: bine, bine dar de unde veți da?

A.A.: Îi întrebi ca jurnalist pe oamenii politici, dar uneori nu îţi dau răspuns sau alteori se eschivează.

G.F.: Eu doar v-am spus că cetăţenii nu o să îi mai aleagă pe cei care vor spune că dacă vin la guvernare ridică pensiile.

A.A.: Săptămâna trecută am văzut oameni politici de la PDL care spuneau că există resurse de unde ar putea fi mărite pensiile.

G.F.: Lideri din Partidul Democrat au făcut luni o declaraţie, dar imediat oamenii importanţi din partid le-au explicat că fac o greşeală şi să se uite mai atent în buget. Eu cred că populismul trebuie dat la o parte. Criza aceasta a dus cu picioarele pe pământ societatea. Că oamenii din societate nu vor să accepte, e un drept al lor. Nu mai poţi guverna cu împrumuturi şi să le rostogoleşti, nu te poţi dezvolta fără competitivitate. În ultimii zece ani diferenţa dintre Statele Unite şi Europa din punct de vedere al competitivităţii s-a mărit. Asta înseamnă că Europa pe pieţele mondiale nu poate să facă faţă. Europa a mai făcut o greşeală transferându-şi un gen de economie în Asia. Este o Europă frumoasă şi bătrână, cu politicieni de dreapta şi de stânga pompând bani mulţi în zona socială. Dar vor dispărea cele două extreme. Europa şi România nu vor mai putea să fie sociale, dar nici o liberalizare totală nu poate să existe. Aşa cum îi place domnului Iliescu să spună: şi capitalismul şi socialismul au pierdut. Nu mă refer la capitalismul real ci mă refer la excesele capitalismului. Şi întrebarea este: cine câştigă? Şi eu răspund: va câştiga cel care va prezenta o viziune corectă o dată europeană, o dată națională!

Sursa: Observator.info