Excluderea din PDL a lui Cristian Preda este firească. Nu spun că sunt pe lungimea de undă a contestatarilor pedelişti ai lui Preda, dar sunt de acord cu faptul că există o disciplină de partid căreia oricine îşi asumă înregimentarea politică trebuie să se supună. Preda nu face excepţie. El nu a înţeles că dezbaterea se poartă în cadrul organizaţiei şi nu în afara ei, indiferent de motivele de frustrare ori de argumentele care îţi justifică disidenţa. Ai intrat în partid, te supui partidului nu numai atunci când te trimite europarlamentar şi îţi creează vizibilitate şi un statul social de invidiat, ci şi atunci când îţi cere să girezi deciziile sale. Este un serviciu reciproc.

Preda, ca şi Monica Macovei, Traian Ungureanu, erau oricum corpuri străine în PDL. Dacă ultimul (culmea, pornind de la statutul său de jurnalist, acesta ar fi trebuit să fie cel mai vehement, dar s-a lăsat până la urmă cel mai toropit de avantaje) a fost absent din dezbaterile partidului, Preda şi Macovei nu au ezitat să stârnească valuri. Primul a cerut profesionalizare, Macovei a cerut onoare – solicitări aiuristice într-un partid politic, oricare ar fi acela, setat să maximizeze avantajele puterii. Declaraţiile şi atitudinea lor au deranjat. Cum să nu îl deranjeze pe cheliosul pe care toţi îl laudă pentru pletele lui mătăsoase dar tu îi araţi oglinda, sau pe hoţul care se pretinde negustor cinstit şi tu îl demaşti public?!

Îl poţi suspecta de orice pe Cristian Preda, dar nu şi de prostie. Or, încăpăţânarea cu care l-a contestat pe Silviu Prigoană şi s-a opus tuturor recomandărilor granzilor partidului era evident că va determina o reacţie categorică. O reacţie pe care, după părerea mea, Preda nu numai că şi-a asumat-o, dar a şi vânat-o. De ce tocmai acum s-a revoltat? De ce nu a avut atitudine când în Parlamentul European era trimisă agramata Elena Băsescu, sau când Prigoană jr. candida la un colegiu deputaţial în Capitală ori când iubitul domnişoarei Băsescu a fost pe cale să ajungă diplomat peste noapte, sau la nominalizarea unor agramaţi şi necalificaţi în Guvernul României, de către PDL? PDL nu este în momentul în care să accepte sau să încurajeze disidenţa. Mesajul Elenei Udrea a fost clar: deciziile se discută până când sunt luate, şi nu după aceea! Poziţionându-se de-a curmezişul, europarlamentarul a forţat excluderea sa din PDL. Altminteri nu se explică atitudinea sa. Era previzibil ce va urma, sau ar fi putut demisiona el însuşi, dacă nominalizarea lui Prigoană la candidatura pentru Primăria Generală a Capitalei l-a nemulţumit atât de profund. Faptul că a rămas în PDL şi a forţat, în ciuda avertismentelor, cred că a fost deliberat. Nu a căutat să vadă cât va suporta PDL, ci a dat mai degrabă un motiv pentru divorţul iminent. Preda pleacă astfel din partid pe cai mari, ca un neînţeles, ca un neadaptat la sistemul de promovare a valorilor dubioase, consacrat în ultimii ani de democrat-liberali. Este insa o falsa imagine!
Nu vreau să se înţeleagă că aş fi de partea lui Preda, a lui Macovei sau a altora din PDL. Nu îi agreez nici pe ei, nici pe alţi politruci declaraţi sau ascunşi sub masca societăţii civile cu interese partinice. Ceea ce trebuie să fie evident pentru toţi este că angajamentul politic nu le conferă numai drepturi ci şi obligaţii. Ce omite Cristian Preda, care a profitat ani de zile de PDL, este că aici nu e vorba în primul rând despre o problemă de intelect, ci de una de caracter.

Sursa: Observator.info