Alternativa Civică a organizat a treia ediției a Marșului Cicliștilor în Arad. Mișcarea a reunit aproape 2000 de persoane (un record chiar și la nivel național!) și a țintit aceleași obiective ca în anii precedenți: piste pentru biciclete, rasteluri în fața instituțiilor publice, dotarea Poliției Locale cu biciclete.

Evenimentul vine la două săptămâni după ce primarul Gheorghe Falcă a declarat, cu suficientă insolență, că nu a auzit de această manifestare. Adică primarul municipiului nu știe că de doi ani de zile mii de oameni ies în stradă și au revendicări (depuse, de altfel, și în scris la primărie, încă din anul 2010). Mai degrabă se preface că nu știe. Face pe naivul, pentru că subiectul nu îl avantajează. Primăria din Arad își bate joc, de ani de zile, de bicicliști și nu a întreprins nicio măsură pentru accesibilizarea principalelor artere de circulație pentru cicliști.

În trei ani de zile, un rastel nu a fost pus în Arad de către primărie! Unul singur! Însă în această perioadă administrația locală a cheltuit aproape 100 de milioane de euro pentru asfalt de proastă calitate în cartiere, pentru șine de tramvai pe care circulă tot mai rar și tot mai puține tramvaie, pentru sute de semafoare dintre care unele nici măcar nu funcționează sau sunt setate pe lumină intermitentă. Nu s-a realizat nici un metru de pistă pentru biciclete, deși la toate împrumuturile luate de la BERD Gheorghe Falcă ne explica cu emfază că ele vizează un trafic mai „verde” și că ele cuprind și pistele de biciclete. La piste s-a renunțat, dar la comisioane probabil că nu.

Aradul este în acest moment singurul municipiu reședință de județ unde aceste piste nu există. Și nu mă refer la pistele pe care se plimbă copiii cu trotineta, ori la cele din pădure, pe care probabil că municipalitatea le pune la calcul să iasă bine la indicatorii tehnici ai municipiului (așa cum a făcut și cu spațiul verde, pe care l-a înmulțit printr-un artificiu, numai pe hârtie, reieșind că în plină defrișare a parcurilor și desființare a stadioanelor Aradul are mai multă verdeață ca oricând!). Este vorba despre o penurie de piste pentru biciclete pe care arădenii să își poată trimite fără griji copiii la școală, pe care să poată merge la lucru în zona industrială, pe care să poată ajunge la instituțiile unde își plătesc impozitele și taxele.

În Italia, zilele trecute, la Mestre, o școală a fost în grevă pentru că pista municipală de biciclete a trecut pe lângă ea fără să facă o buclă până la poarta instituției. Noi nici nu visăm la un astfel de lux, în schimb primăria cheltuiește aproape un miliard de lei vechi pentru cupa Aradului la ciclism – un bun prilej pentru a mai rotunji conturile unei clientele care nu se satură niciodată de banii publici.

Nu cred că această a treia ediție a marșului bicicliștilor va avea un rezultat mai concret decât primele două. Ea demonstrează însă că este nevoie de piste pentru biciclete, că în Arad se circulă periculos și că fiecare accident care se produce în traficul aglomerat apasă conștiința administrației locale. Asta, desigur, dacă în locul conștiinței nu este cumva un portofel mare, lipsit de sentimente...

Sursa: Observator.info