Arhitecţii care au lucrat la imaginea Sibiului şi a Timişoarei, specialiştii din pricina cărora aceste două municipii au redevenit două dintre cele mai frumoase oraşe din România, au venit şi la Arad cu un proiect de reabilitare urbană. În discuţia cu cei trei, Rudolf Graf, Jochen Gauly şi Michael Engel am încercat să aflăm care sunt atributele de care Aradul are nevoie pentru a putea candida cu succes, în perspectiva următorilor ani, pentru titlul de Capitală Culturală Europeană. Şi, evident, cât de viabil este un astfel de proiect pentru oraşul de pe Mureş.

A.A. – Domnule Graf, ce înseamnă planul de revitalizare a zonei protejate din municipiul Arad, ce presupune un astfel de plan integrat de revitalizare, dincolo de faptul că este cuprins în scoarţele unei publicaţii şi că a apărut în formă tipărită. Ce urmează de acum încolo  ca acest plan să poată într-adevăr un proiect serios?

Rudolf Graf -  Pentru început tot ce aş spune este că dincolo de a fi doar o carte este în primul rând un instrument de planificare bugetară pe următorii ani, care ne permite şi permite administraţiei locale să ia acele măsuri care fac sens, care corelate duc la o îmbunătăţire a calităţii vieţii cetăţenilor în zona centrală. Cred că acesta este unul dintre lucrurile cele mai importante legat de rolul şi scopul unui asemenea plan.

Jochen  Gauly- Prin acest plan Aradul are pentru prima dată pentru zona centrală un document integrat care permite startul către o revitalizarea şi o regenerare a zonei istorice şi care cuprinde proiecte din diferite domenii şi sectoare de activitate, ceea ce este foarte important. El nu se referă doar la un anumit tip de proiecte, de exemplu în reabilitarea spaţiului public, ci se referă şi la proiecte ce ţin de infrastructura socială, culturală, educaţională, de mobilitate dar şi de patrimoniu construit, un aspect foarte important.

A.A – Inclusiv de circulaţie, de căi de rulare…

R.G. – Inclusiv de partea de mobilitate şi inclusiv de ceea ce înseamnă un profil stradal plăcut pentru pietoni, pentru biciclişti, plăcut pentru persoanele cu dizabilităţi.

A.A. – Putem vedea, dacă vom avea posibilitatea să consultăm acest plan integrat de revitalizare a zonei protejate din municipiul Arad, cu ochii minţii, cum va arăta centrul Aradului peste 20 de ani?

R.G. – Într-un anume sens, da. El cuprinde o viziune asupra acestui viitor centru al Aradului, dar concretizarea lui în teren se va face dincolo de localizarea pe care am propus-o noi pentru anumite tipuri de intervenţii, prin proiecte în anii ce vor veni.

A.A. – Unde în România au mai existat astfel de planuri integrate şi în ce măsură administraţiile locale au ţinut cont de aceste jaloane pe care planurile de genul acesta le trasau?

J.G.-  Aradul este unul din primele oraşe, înaintea lui au fost  Timişoara şi Sibiu.  Prin acest plan, la fel ca Timişoara şi Sibiul, Aradul are la nivel de planificare un standard european. Această formă de a gândi dezvoltarea urbană integrat, inter-instituţional, nu raportat doar la domeniul fiecărei instituţii în parte, este la ora actuală în toată Europa modalitatea cea mai bună, identificată până acum, de a genera revitalizare şi dezvoltare urbană. Punctul de pornire în Arad este bun, pentru că este un punct de pornire, nu finalitatea unui proces, dar de acum încolo trebuie implementate aceste proiecte şi există printr-un asemenea plan integrat de revitalizare şansa de a obţine finanţări externe, din alte surse decât bugetul local, care de obicei nu poate fi grevat cu sumele pe care le implică un asemenea proiect de revitalizare, iar toate fondurile europene se dau în baza unei strategii. Nu poţi lua fonduri pe proiecte răzleţe, cărora nu le poţi justifica existenţa într-un cadru strategic asumat pe termen lung. Mai sunt două puncte foarte importante. Acest plan este o asumare de răspunderi sau o declaraţie comună a administraţiei, a cetăţenilor şi a instituţiilor implicate, care arată ceea ce vrem toţi pentru zona istorică şi este foarte important că această declaraţie este una comună şi nu a unei singure autorităţi responsabile. Totodată acest plan înseamnă că pe viitor dezvoltarea zonei istorice se va face în comun, împreună cu cetăţeanul, şi îi oferă acestuia un instrument de a se implica activ în această dezvoltare.

A.A. - Domnule Engel, la Sibiu, înaintea reabilitării prin care a trecut centrul acela frumos al oraşului, a existat un astfel de plan integrat şi în ce măsură a fost respectat acel plan integrat, procentual vorbind?

M.E. – În primul rând vreau să vă spun că eu reprezint Fundaţia Heritas din Sibiu, care este succesorul proiectului de colaborare româno-germană, proiectul de reabilitare a centrului istoric din Sibiu, care a fost demarat în anul 2000 şi s-a finalizat în 2009. Am făcut parte din acest proiect împreună cu domnul Gauly. Un asemenea concept a fost  dezvoltat în Sibiu, oraş în care încă locuiesc, chiar la începutul proiectului şi atunci s-a numit Program de Acţiune pentru centrul Sibiului. Acesta a fost un prim pas de adunare a tuturor actorilor implicaţi în dezvoltarea oraşului şi pe baza acestor documente au fost luate decizii în cadrul administraţiei şi în proiectul nostru implicând cetăţenii.

A.A. – Sibiul arată aşa cum arată astăzi pentru că asta a fost viziunea administraţiei sau a arhitecţilor şi specialiştilor?

M.E. – Prin elaborarea acestui document există posibilitatea de a comunica la un nivel foarte înalt între autorităţile locale şi specialişti şi împreună găsesc o viziune asupra dezvoltării oraşului. Acest proces de colaborare a fost pus în aplicare în Sibiu şi acum în Arad, însă aici am avut o perioadă mult mai scurtă pentru elaborarea documentului. În Sibiu de la primii paşi până la aprobarea proiectului în Consiliul Local a durat peste un an de zile. Întotdeauna contează câţi specialişti sunt implicaţi, câţi cetăţeni sunt implicaţi şi cât de mare este oraşul. Nu vreau să zic că aici nu au fost implicate suficiente părţi, căci colaborarea a fost una prolifică.

A.A. – Domnule Graf, din câte am înţeles Sibiul s-a transformat spectaculos în nouă ani. Avem acest plan de revitalizare a zonei protejate din municipiul Arad, putem spera că în zece ani centrul Aradului va arăta şi el schimbat?

R.G. – Planul acesta, aşa cum este el acum, poate însemna foarte mult sau poate să nu însemne nimic. El în sine nu înseamnă nimic, poate însemna ceva doar dacă administraţia locală (iar administraţia locală din Arad pare determinată să facă acest lucru) îşi asumă în bugetul anilor viitori proiectele propuse în acest plan integrat. Asta nu înseamnă că lista proiectelor propuse nu poate fi modificată sau că nu pot apărea altele noi, sau că prioritizarea lor nu poate fi discutată şi ajustată în timp, dar numai legând acest plan de un buget poţi spera la ceva de pe urma lui. Pe de altă parte acest buget nu va fi consolidat decât în momentul în care se pot atrage finanţări externe. Dacă voi reuşi să justific acest plan în faţa unui finanţator extern, a Comunităţii Europene, corectitudinea demersului meu  şi viziunea pe termen lung pe care o am şi faptul că am întocmit proiectul într-un mod sustenabil lucrând cu cetăţenii şi alte instituţii voi putea obţine finanţare şi voi putea avea în zece ani un Arad schimbat, aşa cum ni l-am dori. Trebuie spus foarte clar că nu este vorba de a modifica sau de a transforma, pentru că unii îşi imaginează că modificăm faţa Aradului. Este vorba de a păstra şi a întări calităţile pe care oraşul le are şi de  a lua nişte măsuri care nu sunt spectaculoase, de reabilitarea unor imobile, de refacerea unor spaţii publice, de consolidare a unor structuri economice din zona centrală, micii antreprenori, micii comercianţi care sunt în zona istorică şi pe care nu am voie să-i scap de acolo pentru că altfel nu o să mai am o justificare economică a zonei respective. Strada Meţianu este ideală în sensul acesta, pentru că ea consolidează un anumit spaţiu public ca un spaţiu propice micii economii. Şi, bineînţeles dacă vorbim de a deschide oraşul şi de a-i schimba faţa, cred că deschiderea Cetăţii este proiectul cel mai important pentru următorii zece ani.

A.A. – Domule Gauly, cum a văzut expertul din dumneavoastră oraşul Arad în momentul în care a ajuns aici? Noi ne mândrim cu unele dintre obiectivele din centru, ne plac unele ornamente, unele faţade, dar în timp ce un ochi ne râde, celălalt plânge pentru că o bună parte din ornamente sunt căzute, iar o bună parte din faţade sunt deteriorare.

J.G. – Întâlnirea cu Aradul a fost una plăcută, orice arădean trebuie să fie mândru de oraşul lui şi are de ce să fie aşa. Este foarte importantă asigurarea acestei moşteniri culturale şi de patrimoniu pe care Aradul o are, pentru generaţiile viitoare. Pentru ca acest lucru să reuşească participarea comună a administraţiei şi a cetăţenilor, acţiunea lor comună este de importanţă majoră. Am auzit foarte des că Aradul nu se poate compara cu Sibiul sau că ar fi inferior acestuia şi nu credem că este aşa, pentru că Aradul are, la ora actuală un potenţial enorm neutilizat dacă ne gândim la Cetate, la malurile Mureşului, la zonele industriale adiacente malurilor Mureşului, dacă ne gândim la patrimoniul arhitectural interbelic şi antebelic, care toate sunt de cea mai bună calitate.

A.A. –Ce aţi văzut prima dată la Arad, realitatea sau ceea ce poate deveni oraşul în câţiva ani?

R.G. – Oraşul este acum un oraş foarte atractiv aşa cum este el, impresia predominantă este cea a unui oraş atractiv. Are un cadru natural reprezentat de Mureş, foarte aproape de zona centrală, de o altă factură faţă de cum este de exemplu canalul Bega în Timişoara. Mureşul este un râu, are un biotop şi are o zonă istorică care a avut un start incredibil la început de secol , foarte viu, cu nişte clădiri care au o arhitectură interbelică mult peste ce are Timişoara, cred eu, din punct de vedere al arhitecturii moderne din anii 1920 – 1930.  Are chiar şi un fond construit din anii 1960 – 1970 foarte bun, chiar în zona centrală, care nu este neapărat lupul rău al comunismului. Patrimoniul cultural construit este extrem de valoros. Are pieţele în zona centrală, care poate acum nu sunt în cea mai bună stare dar care au un potenţial uriaş pentru calitatea vieţii în zonă. Din acest motiv cred că atunci când vorbim despre schimbarea Aradului în următorii zece ani este vorba nu atât de a-l schimba cât de a-i descoperi resursele neutilizate acum şi a repune în valoare ceea are. Nu este vorba de nimic altceva.

A.A. – Unde sunt acele resurse neutilizate în prezent, domnule Engel? În ce constă potenţialul Aradului?

M.E. – Şi pentru mine râul Mureş şi malurile acestuia sunt cel mai mare potenţial oraşului. Eu sunt din oraşul Dresda (Germania) unde râul Elba trece tot prin centrul oraşului la fel ca Mureşul prin centrul Aradului şi întotdeauna când mă întorc acasă simt ce plus de calitate este să ai un râu în centrul oraşului. În Dresda malurile sunt folosite pentru distracţie, relaxare ş.a.m.d., iar potenţialul Mureşului este deosebit în Arad.  România are şi alte oraşe frumoase în afară de Sibiu, printre care se află şi Aradul.

A.A. – Cred că la Sibiu o parte importantă în această aură pozitivă a oraşului a avut-o şi brandingul oraşului, faptul că a fost Capitală Culturală Europeană. Sunt foarte mulţi oameni care sunt extrem de convinşi de frumuseţea Sibiului, dar nu au fost acolo. Au auzit că este frumos, au preluat ideea şi au dus-o mai departe, rostogolind-o ca pe un bulgăre de zăpadă.

M.E. – Aici aş dori să mai adaug un lucru despre cum poţi atrage mai mulţi turişti care să petreacă mai mult de câteva ore într-un oraş. Eu personal am făcut o serie de experimente. Sunt în România de şapte ani şi în primii ani am trecut prin Arad cu maşina, cu trenul. Am lăsat maşina lângă gară şi am plecat cu trenul, dar niciodată nu am fost în centru. În 2008 am fost prima dată în centrul oraşului şi am fost impresionat de potenţialul oraşului şi de amplasamentul urban pe lângă Mureş şi, vis-a-vis, Cetatea. De atunci am mai venit de câteva ori şi am apreciat din ce în ce mai mult centrul oraşului şi arhitectura specială a Aradului. Sibiul este un oraş medieval, clădirile si amplasamentul urban sunt altfel. Aradul este un oraş cu clădiri mai mari care au un alt impact vizual.

R. G-  Aş vrea să revin la întrebarea despre resursele neutilizate ale oraşului. Cred că una dintre resurse este populaţia, oamenii care locuiesc în oraş.  Şi scopul acestui gen de proiecte este să-i înveţi să-şi anime spaţiul public. Degeaba e frumos malul Mureşului dacă nimeni nu-l utilizează adecvat. Este foarte important să-i obişnuieşti pe oameni să fie activi când vine vorba de ceea ce se află în oraşul lor şi să-şi utilizeze oraşul la modul cel mai liber, deschis, civilizat cu putinţă. Aici amenajarea urbană, coparticiparea, proiecte urbane sunt esenţiale. Activarea acestei resurse nu depinde neapărat de bani, nu depinde de bugete ci de o atitudine a cetăţenilor.

A.A. – Domnule Graf care sunt priorităţile pe care dumneavoastră le-aţi identificat în acest plan integrat?  Sigur, aici putem discuta pe diverse paliere, putem discuta despre patrimoniul construit, infrastructură, spaţii verzi, zone publice.

R.G. -   Prioritar pentru noi a fost să subliniem că este nevoie de o structură care să gestioneze implementarea acestui plan. Prioritar nu este acum cutare proiect ci ca administraţia locală să-şi construiască o structură, pe care noi am numit-o în cadrul proiectului Agenţie de Dezvoltare a Zonei Centrale, dar care să aibă capacitatea şi să fie investită cu puterea de a gestiona şi de a corela proiecte din diferite zone administrative. Ceea ce este dificil şi în acelaşi timp marele avantaj al unui plan integrat de revitalizare este faptul că el cuprinde măsuri care nu sunt gestionate de aceleaşi entităţi. Cuprinde măsuri care ţin de reabilitarea spaţiului public pe care le gestionează o anumită direcţie, cuprinde măsuri care ţin de educaţie şi domeniul social care sunt gestionate de o altă direcţie, cuprinde măsuri care ţin de promovarea turismului de care se ocupă altcineva. Astfel este important ca autoritatea locală să-şi construiască un organism instituţionalizat în care să fie prezenţi factori de decizie din alte zone instituţionale şi din zona societăţii civile care să fie capabili ca un mecanism viu să evalueze proiecte noi, să evalueze proiecte existente, pe care să le integreze într-un cadru structurat şi organizat şi să urmărească implementarea. Pe de altă parte au fost două priorităţi în ceea ce priveşte zona istorică. Una este păstrarea locuitorilor în zona centrală. Toate oraşele din România au avut această problemă că în zona centrală, prin creşterea chiriilor creată prin speculă, nu a fost o creştere reală neapărat, mulţi oameni nu şi-au mai permis să locuiască în zonele respective, ceea ce a dus la situaţii în care după o anumită oră, sau în anumite perioade ale anului, aceste părţi ale oraşelor să fie goale şi să nu mai fie un suport în viaţa oamenilor care trăiesc acolo. Cea de a doua prioritate este consolidarea structurilor economice. Este foarte important ca acea concurenţă pe care o fac la ora actuală suprafeţele de vânzare din malluri suprafeţelor de vânzare din zonele centrale să fie echilibrată şi balansată. Avem şi în Arad situaţia aceasta, în care serviciile de calitate înaltă se situează de preferinţă în zona unor suprafeţe tip mall, părăsesc zona centrală, în care rămâne un tip de comerţ de mâna a doua, cu servicii mai proaste, situaţie care nu e de dorit şi care nu este normală într-un oraş European.

A.A.- Domnule Gauly, una dintre problemele importante cu care se confruntă Aradul, dar cred că aici putem globaliza, cu care se confruntă foarte multe oraşe şi care practic sufocă tendinţele de revenire la o normalitate arhitecturală, o reprezintă traficul, numărul foarte mare de maşini, lipsa soluţiilor în ceea ce priveşte staţionarea acestor maşini. Sunt străzi gâtuite, sunt străzi care ar putea fi amenajate frumos dar atunci nu ai unde să-ţi parchezi maşinile.

J.G. – Toate oraşele, şi în speţă oraşele europene, au această problemă a traficului individual. Soluţia şi filosofia pe care noi am încercat să o implementăm este aceea nu de a satisface toate nevoile şoferului în zona istorică, soluţia este încercarea de a crea zone liniştite din punct de vedere al traficului, de a reduce atractivitatea pentru maşini a zonei centrale, de a introduce nişte limite de viteză, de a favoriza pietonul şi bicicleta în faţa automobilului. Sigur, toate acestea în paralel cu propunerea unor suprafeţe de parcaj de dimensiuni mai mari care sunt adiacente zonei istorice, astfel încât să nu mai ajungi cu maşina neapărat până în mijloc, îmbunătăţirea transportului public care să devină atractiv  astfel încât omul să fie motivat să-l utilizeze în detrimentul maşinii individuale, apariţia unor parcări colective. Toate acestea, împreună, pot duce la o rezolvare a acestei situaţii. Aradul a început deja să lucreze în sensul acesta şi documentul de strategie „masterplan pe trafic”, care există deja, prevede aceste lucruri, dar scopul nu a fost de a crea un oraş istoric destinat maşinii. Maşina trebuie să-şi găsească locul, trebuie să am accesibilitate, dar în niciun caz nu trebuie să fiu în situaţia în care maşina îmi sufocă spaţiul public, îmi sufocă traficul pietonal, îmi blochează activităţi în domeniul public.

A.A. – Totuşi situaţia specifică a Aradului este că aici centrul istoric se confundă practic cu centrul administrativ şi atunci un trafic auto substanţial nu poate fi eliminat fără a fi găsite soluţii.

J.G-  Cred că toate oraşele nu se vor descurca fără un trafic substanţial în zona centrală. Nici ideea noastră nu a fost de a interzice traficul în această parte a oraşului, dar fluxul trebuie să fie astfel dirijat încât să nu devină un factor de disconfort. Din acest punct de vedere al planificării, Aradul este într-o situaţie mai bună decât Timişoara, masterplanul pe trafic asumat de Consiliul Local propune soluţii cât se poate de viabile care arată că o liniştire a traficului în zona centrală, o promovare a transportului public, este posibilă fără a întrerupe accesibilitatea auto a instituţiilor importante.

Sursa: Observator.info