* Sanevit a pornit ca una dintre marile speranţe ale industriei medicale româneşti, dar s-a dezumflat pe parcurs, din pricina competiţiei cu produsele de import

* Îmi amintesc însă de vizitele din campania electorală din anul 2004, şi mai târziu în 2008, când importanţi oameni de stat promiteau că vor fi susţinătorii industriei româneşti în competiţia cu cea străină. Minciuni de inşi neserioşi…

*Cazul Sanevit poate fi prezentat la orice facultate de ştiinţe economice, ca exemplul şcoală ar prostiei şi rea-voinţei statului, total dezinteresat pe banii pe care i-a investit şi de potenţialul afacerii. Desigur, ar putea fi studiat şi de organele de cercetare penală!

* Sunt convins că dacă am scutura bine guvernul Boc, ar cădea de-acolo dolari cu miros de medicamente…





Cei aproximativ 30 de angajaţi ai Sanevit Arad au ieşit în curtea fabricii pentru un miting, protestând împotriva indiferenţei statului faţă de producătorul arădean de seringi.  Sanevit a pornit ca una dintre marile speranţe ale industriei medicale româneşti, dar s-a dezumflat pe parcurs, din pricina competiţiei cu produsele de import. Statul, despre care se știe că este cel mai prost administrator, în loc să susțină firma sa, a admis și chiar a încurajat importurile de seringi mai scumpe, poloneze şi ulterior chinezeşti, lăsând societatea comercială din Arad să dea faliment, la scurt timp după ce investise câteva zeci de milioane de euro să o creeze. Așa s-a ajuns în situația ca Sanevit să mai aibă astăzi doar 30 de angajați, unii dintre ei având restanțe salariale de un an și jumătate! L-am întrebat pe liderul sindical cum s-a putut întâmpla așa ceva și ce îi mai determină pe oamenii care nu au primit salariile de mai bine de 17 luni să vină totuși la serviciu. Răspunsul este că s-au dat bani, dar cu țârâita, câte 200, 300, 500 de lei lunar, iar arădenii sperau în revirimentul companiei. Cu atât mai mult cu cât s-a vorbit, în ultimele luni, despre interesul unei firme europene de a prelua fabrica din Arad, dar totul a rămas deocamdată la stadiul de... vorbe. "Dacă am fi fost și noi de nivelul Oltchimului, vuiau toate televiziunile, ar fi fost o problemă națională faptul că suntem muribunzi. Așa însă nu există nicio grijă față de noi!" - spune liderul sindical arădean.

Muncitorii îi culpabilizează pe toți politicienii pentru situația creată. Niciun parlamentar arădean nu s-a arătat interesat de salvarea firmei locale, așa cum nici statul nu a arătat cel mai mic interes. Îmi amintesc însă de vizitele din campania electorală din anul 2004, şi mai târziu în 2008, când importanţi oameni de stat promiteau că vor fi susţinătorii industriei româneşti în competiţia cu cea străină. Aiurea! Minciuni de inşi neserioşi… Ulterior sindicaliștii au apelat la toți aleșii, la toți miniștrii, degeaba. Nici măcar numele firmei interesate de privatizare (pentru că în ultima perioadă se vorbeşte despre existenţa unui potenţial cumpărător) nu a fost devoalată, fapt pentru care sindicaliștii îl culpabilizează pe fostul prim-ministru Emil Boc, de numele căruia nu se leagă numai falimentul Sanevit, ci degringolada economiei şi industriei româneşti pe care nu a fost capabil să le gestioneze măcar onorabil. În mandatul lui Boc afacerile româneşti au fost neglijate şi s-a deschis larg poarta către industriile străine care au subminat investiţiile autohtone, fără ca premierul să aibă cea mai mică emoţie pentru viitorul acestei naţiuni secătuite de resurse şi defectată chiar de către cei în care îşi pusese speranţa.

Producătorul de medicamente Sanevit Arad a fost transferat în luna iulie de Guvern din portofoliul Ministerului Sănătăţii în administrarea Ministerului Economiei, în vederea privatizării şi/sau reorganizării judiciare, decizie argumentată prin prelungirea şi "agravarea" efectelor crizei financiare a companiei.

Ministerul Economiei s-a angajat să gestioneze pachetul de acţiuni deţinut la stat la compania farmaceutică, de 84,7% din capitalul social.
Guvernul arăta în luna iulie că Sanevit trebuie eficientizată cât mai urgent, în acord cu recomandările Fondului Monetar Internaţional (FMI) de privatizare sau vânzare a unor pachete de acţiuni la companii de stat. Suntem însă în octombrie și nu s-a întâmplat nimic...

Deschisă în 1995, Sanevit a fost prima fabrică din ţară producătoare de seringi şi ace medicale de unică folosinţă. Fabrica are o capacitate de producţie anuală de 200 de milioane seringi de unică folosinţă şi de peste 500 de milioane ace medicale.

În urmă cu trei ani, Ministerul Sănătăţii a numit un administrator special la Sanevit Arad, fabrica neputând efectua plăţi către furnizori întrucât avea conturile blocate din cauza problemelor financiare. Şi în 2002 societatea a intrat în blocaj financiar, fiind în imposibilitatea de a-şi achita datoriile către furnizorii de materii prime şi servicii.

Sanevit se află pe lista companiilor ale căror pierderi trebuie incluse în deficitul bugetar, conform înţelegerii cu FMI.

Cazul Sanevit poate fi prezentat la orice facultate de ştiinţe economice, ca exemplul şcoală ar prostiei şi rea-voinţei statului, total dezinteresat pe banii pe care i-a investit şi de potenţialul afacerii. Desigur, ar putea fi studiat şi de organele de cercetare penală, deopotrivă, pentru a se găsi eventualele motive care i-au determinat pe politicieni să sacrifice întreprinderea de la Arad. Sunt convins că dacă am scutura bine guvernul Boc, ar cădea de-acolo dolari cu miros de medicamente… Nu ştiu de ce, dar am sentimentul că unii s-au îmbogăţit peste măsură din această măgărie care mă duce cu gândul la metoda căpuşatului firmelor de stat cu îngăduinţa şi indulgenţa oamenilor de stat (s-a întâmplat asta şi la Oltchim, dar la o altă scară; în cazul fabricii de la Arad au fost prea lacomi să o mai lase să se dezvolte şi în loc să ia comisioane de la “căpuşe” au luat comisioanele direct de la concurenţă)! Spuneam că nu ştiu de ce am sentimental că unii au făcut averi colosale pe seama devalizării Sanevit. De fapt ştiu de ce… pentru că trăim în România şi aici legea este încălcată, bunul simţ este sfidat tocmai de cei care ar trebui să fie garanţii legalităţii şi ai moralităţii.

Sursa: Observator.info