Familia care a obţinut în instanţă aproape tot extravilanul unui sat arădean, intrând în conflict cu unii localnici pe care urma să îi evacueze, a moştenit averea de la o bătrână care locuia în Arad, pe care o mai ajuta, în ultimii ani de viaţă femeia primind medicamente de la comunitatea evreiască.

Familia Colţeu este cunoscută în satul arădean Nadăş, care are 1.200 de locuitori, doar de aproximativ cinci ani, când a obţinut în instanţă, în urma unei sentinţe definitive şi irevocabile, aproximativ 8.700 de hectare de terenuri în extravilanul localităţii, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Cum Nadăş are cu doar câteva zeci de hectare în plus în extravilan, se poate spune că beneficiarii sentinţei au obţinut aproape un sat întreg.

"Am fost norocoşi, a fost o moştenire", rezumă fiica împroprietăriţilor, Simona Ilieş, care a devenit directorul ocolului silvic privat pe care familia sa l-a înfiinţat după ce a obţinut terenurile, majoritatea împădurite.

Moştenirea familiei Colţeu

Simona Ilieş a declarat, corespondentului MEDIAFAX, că părinţii săi, Mihai şi Viorica Colţeu, au obţinut terenurile de la o bătrână evreică, Ecaterina Mairovitz, care a murit la 93 de ani, înainte să se bucure de colosala avere.

"Părinţii mei au dobândit dreptul de proprietate asupra unor terenuri situate în extravilanul satului Nadăş, dintre care unele cu pădure, în calitate de legatari universali desemnaţi de moştenitoare (Ecaterina Mairovitz - n.r.), proprietarul înscris în cartea funciară, de la care statul comunist le preluase în mod abuziv. Retrocedarea s-a dispus prin hotărâre judecătorească irevocabilă, în sentinţă fiind individualizate terenurile restituite prin indicarea numărului cărţilor funciare, cu numerele topografice şi suprafeţele corespunzătoare, care figurau înscrise pe numele fostului proprietar, deposedat", a declarat Simona Ilieş.

Conform avocatului familiei Colţeu, Nicolae Crăciun, demersurile pentru restituirea terenurilor au fost începute de Ecaterina Mairovitz cu câţiva ani înainte de a muri. Femeia era nepoata unui om de afaceri evreu de origine maghiară, Grosz Iosif.

A murit înainte să primească toată averea

Ecaterina Mairovitz a rămas fără soţ înainte de Revoluţie, acesta murind. Cum nu avea copii sau alte rude, ea a apelat, în ultimii ani de viaţă, la ajutorul comunităţii evreieşti, a cărei membră era. Nu atât din cauza lipsei banilor, cât pentru că era bolnavă.

"Beneficia de asistenţă socială din partea comunităţii noastre. Primea zilnic mâncare, medicamentele necesare şi îi trimiteam acasă asistentă personală, care îi făcea şi curăţenie. Noi nu aveam informaţii despre proprietăţile pe care le revendicase, pe noi ne interesa că doamna nu se descurca de una singură, avea nevoie de ajutor", a declarat preşedintele comunităţii evreieşti din Arad, Ionel Schlesinger.
Locatarii clădirii în care a locuit bătrâna, situată în centrul Aradului, pe strada Unirii, o cunoşteau foarte bine. O fostă vecină, care s-a recomandat ca fiind cea mai apropiată prietenă a bătrânei, a povestit corespondentului MEDIAFAX că bătrâna trăia dintr-o pensie de urmaş şi dintr-o alocaţie financiară asigurată de comunitatea evreiască.

"Ea şi soţul au locuit în clădirea asta din timpul mareşalului Antonescu. Mi-a povestit că, fiind evrei, au fost scoşi cu forţa din casă, au primit o oră să-şi strângă toate lucrurile. Aşa a ajuns aici, casa fiind de stat la acea vreme, dar a reuşit să-şi cumpere locuinţa în anii '90. A mai moştenit un apartament de la familia Grosz, tot în centru, pe strada Mihai Eminescu, care a intrat acum în posesia familiei Colţeu, împreună cu apartamentul de aici", afirmă vecina.

Despre Iosif Grosz, locatarii nu ştiu prea multe, decât că a fost "un maghiar de religie mozaică foarte bogat".

"Iosif Grosz se ocupa mai ales de comerţ, dar, fiind evreu, în perioada interbelică a fost obligat să-şi treacă terenurile pe numele său, pentru că erau pe firmă şi evreii nu mai aveau voie să aibă firme. După al doilea război mondial, a venit naţionalizarea şi a pierdut totul. Nepoata sa, scumpa mea prietenă, a luptat din greu să recapete proprietăţile, dar nu a mai trăit să se bucure de ele. A dat totul familiei Colţeu, care a venit în clădire în 1976. S-a împrietenit cu Viorica Colţeu, au făcut contract de îngrijire. Mihai Colţeu era, înainte de Revoluţie, secretar de partid la Pâncota", a declarat fosta prietenă a bătrânei.

Conform locatarilor, Mairovitz a obţinut cu numai patru luni înainte de deces apartamentul revendicat pe strada Mihai Eminescu, din centrul istoric al oraşului, care a fost iniţial al lui Iosif Grosz.

Potrivit unui document obţinut de corespondentul MEDIAFAX de la Primăria Arad, familia care locuia în apartamentul dobândit de Mihai şi Viorica Colţeu a fost evacuată.

Imobilul, aflat înainte în patrimoniul municipalităţii, fusese retrocedat Ecaterinei Mairovitz în iunie 2004, iar după decesul bătrânei, patru luni mai târziu, moştenitorii legali, adică familia Colţeu, au introdus acţiune în instanţă pentru evacuarea locatarilor. În februarie 2005 a fost emisă sentinţa în acest sens de către Judecătoria Arad, iar familia evacuată a primit, în 2008, o locuinţă socială de la autorităţile locale.
Război între moştenitori şi localnici

În urmă cu o săptămână, neînţelegerile dintre unii localnici şi moştenitorii extravilanului din Nadăş au culminat în momentul punerii în aplicare a unei sentinţe de evacuare a unei familii. Peste 30 de localnici din Nadăş s-au adunat pentru a-i susţine pe cei care locuiau în gospodăria ce urma să fie evacuată, declarând jurnaliştilor că beneficiarii sentinţei au obţinut aproape toate terenurile şi pădurile din zona satului.

Familia Colţeu a venit atunci cu un buldozer şi pe o păşune, unde există un adăpost pentru ciobani şi animale, vrând să evacueze terenul. În ambele situaţii, jandarmii şi poliţiştii au intervenit pentru a se evita conflictele între părţi, iar evacuările nu au fost puse în practică.

"În 21 noiembrie a fost programată executarea silită a unei sentinţe civile, prin care un localnic a fost obligat de instanţă să ne lase în deplină proprietate şi posesie un teren. În timpul efectuării preparativelor de executare au apărut câteva maşini în care se aflau circa 15 persoane, care au început să ne ameninţe şi să ne insulte, aruncând cu pietre în noi şi cerându-ne să oprim executarea silită", a afirmat fiica
împroprietăriţilor Simona Ilieş, care susţine că de faţă au mai fost "indivizi care fie fuseseră scoşi, pe bază de hotărâri judecătoreşti, din terenurile părinţilor, pe care le ocupaseră abuziv, fie se află în procese nesoluţionate încă".

"Din cauza comportărilor agresive ale acestor persoane, executorul judecătoresc a fost nevoit să oprească executarea. Am formulat plângere penală împotriva iniţiatorilor şi participanţilor la aceste agresiuni", a mai declarat directoarea ocolului silvic privat din Nadăş.

Referitor la terenurile extravilane deţinute în Nadăş, familia Colţeu afirmă că toate suprafeţele au fost obţinute de la stat, neavând pretenţii de la nicio persoană fizică, şi că litigiile pe care le mai are cu anumiţi localnici sunt pentru că aceştia ar ocupa abuziv suprafeţe retrocedate.
"Nu cerem evacuarea oamenilor din sat, pentru că nu avem terenuri decât în extravilan. În pădure există enclave în care sunt situate terenuri aflate în proprietatea sătenilor, pe care aceştia le exploatează nestingheriţi de noi. Persoanele vizate de noi, care nu sunt multe, sunt acei indivizi care nu au titlu de proprietate asupra unor terenuri din interiorul pădurii, în posesia cărora au intrat prin uzurpare imediat după Revoluţie, când reacţia autorităţilor la nelegiuiri era aproape inexistentă", a afirmat fiica familiei Colţeu.

Moştenitorii acuză Primăria Tauţ, de care aparţine satul, că "a eliberat în multe cazuri adeverinţe nereale şi i-a încurajat pe uzurpatori, prin neintervenirea cu promptitudine în vederea lămuririi acestora asupra situaţiei juridice reale a terenurilor pe care le ocupaseră".
Avocatul Stelian Lupu reprezintă 20 de localnici care au litigii cu familia Colţeu.

"Familiile pe care le reprezint sunt în litigiu pentru aproximativ cinci hectare de terenuri agricole şi păşuni în extravilan, pe care şi-au construit case sau alte anexe cu mulţi ani în urmă. Interesant este că localitatea are, conform registrului cadastral, 8.762 de hectare, cam câte au fost retrocedate familiei Colţeu", spune avocatul.

Terenul pe care se află dispensarul şi Căminul Cultural, disputat

Familia Colţeu este în proces şi cu Primăria Tauţ, pentru un hectar de teren situat în sat, dosar în care se aşteaptă o primă sentinţă în luna decembrie.

"Am solicitat terenul în baza legii nr.10/2001. Pe acest teren sunt amplasate obiective ce nu împiedică retrocedarea: un magazin în care nu se vinde nimic şi un birt, ambele deţinute abuziv de Cooperativa de Consum Târnova, şi unele anexe şi încăperi deţintute abuziv de Primăria comunei Tauţ, un cazan de ţuică, o fostă staţiune de montă dezafectată şi alte încăperi cu destinaţie neprecizată", susţine Simona Ilieş.
Reprezentanţii Primăriei susţin însă că sunt proprietari de drept, intabulaţi din 2010, iar pe terenul revendicat, aflat în mijlocul satului, se află şi dispensarul, Căminul Cultural şi un magazin alimentar funcţional.

"Am investit 200.000 de lei în ultimii doi ani în acel dispensar, pentru că e nevoie unul la un sat cu peste o mie de oameni", afirmă primarul, Gheorghe Pleş.

Viceprimarul comunei, Petrică Horga, spune că terenul a fost intabulat prin sentinţă judecătorească obţinută în 2010.

"Am început demersurile de a intabula terenul şi clădirile - care aparţin comunei, că la Nadăş a fost Primărie în trecut - în anul 2008, când am văzut că familia Colţeu a primit pădurile şi păşunile. După ce am intabulat, au deschis proces de revendicare, iar acum aşteptăm o sentinţă", explică edilul.

Scutiţi de impozite pentru pădurile deţinute

Reprezentanţii Primăriei Tauţ afirmă că familia Colţeu nu plăteşte impozite pentru pădurile şi păşunile obţinute, iar comuna ar pierde în acest fel aproximativ 500.000 de lei pe an.

"Au vreo 5.700 hectare de pădure plus păşune împădurită, dar nu plătesc impozit. Am înţeles că au obţinut ceva scutire de la Guvern pentru că pădurea e în apropiere de Barajul Tauţ, o zonă protejată. Interesant e că şi eu şi alţi localnici avem acolo pădure şi plătim 60 de lei pe hectar", spune viceprimarul.

Edilii au făcut un calcul şi afirmă că, dacă familia Colţeu plătea impozite, bugetul local ar fi câştigat 500.000 de lei pe an, bani care ar acoperi timp de trei luni toate salariile angajaţilor din subordinea Primăriei, inclusiv ale dascălilor.

"La cât lemn exploatează în pădurea aia, poate ar trebui să plătească totuşi şi impozite. Dar ei plătesc acum la bugetul local doar în jur de zece mii de lei pe an, doar pentru clădirile pe care le au şi terenurile de sub ele", spune viceprimarul.

Familia Colţeu afirmă, în schimb, că a obţinut scutirea de impozite în baza Legii 46/2008.

"E vorba de Codul Silvic, cererea noastră fiind avizată favorabil. Dacă legea spune că pădurea noastră se încadrează în aceste scutiri, de ce să facem cadou Primăriei Tauţ sumele aferente impozitului? În baza acestei legi, noi avem restricţii la exploatarea masei lemnoase, pădurea fiind în aria protejată", a explicat Simona Ilieş, în timp ce reprezentanţii Direcţiei Silvice Arad, fosta gestionară a pădurilor retrocedate, confirmă că se acordă această scutire de impozite în cazul pădurilor din apropierea Barajului Tauţ.

Sursa: Observator.info