În fiecare iarnă, în apropierea sărbătorilor de Crăciun, românii se îngrijesc de o tradiţie extrem de veche. Este vorba de tăierea porcului, urmată, fireşte, de pomana porcului, mult mai apreciată şi gustată de către români.

Sărbătoarea din data de 20 decembrie, închinată Sfântului Ignatie al Antiohiei, este cunoscută în popor sub denumirea de Ignatul porcilor.
Se crede că, în noaptea de Ignat, porcii visează că vor fi tăiaţi. De acum încolo nu se mai îngraşă, nu mai pun carne pe ei şi nu mai mănâncă, pentru că şi-au visat tăierea.

 În religia vechilor daci, porcul era sacrificat ca simbol al divinităţiii întunericului, care slăbea Soarele în cea mai scurtă zi a anului, Solstiţiul de iarnă. Pentru a veni în ajutorul Soarelui, oamenii sacrificau porci. După aceea, ziua începea să crească şi Crăciunul devenea o sărbătoare a luminii şi a vieţii.

În zilele noastre tăierea porcului este un prilej de reunire a familiei, deoarece participă, de obicei, toţi membrii ei. Gazdele încep cu tăiatul porcului cand se face de ziuă, iar lucrul cu carnea şi cârnaţii se termină seara târziu. Toate îndeletnicirile acestui obicei respectă tradiţia moştenită de la bătrâni. Parlitul soricului se face cu fân de cea mai buna calitate, obtinut din iarba cu flori crescută pe dealuri tocmai pentru a lăsa un gust dulceag slăninei.

Sacrificarea este urmată de regulă de tradiţionala şi deja cunoscuta „pomană a porcului”, în cadrul căreia se consumă carnea proaspătă. Imediat oamenii încep să prepare produsele, devenite deja brand-uri tradiţionale româneşti: cârnaţii, toba, cartaboşul, slănina şi multe altele. Tăierea porcului de Sf. Ignat este o tradiţie care s-a păstrat mai bine în mediul rural, pentru că cei care trăiesc la oraş preferă şă-şi cumpere produsele gata preparate, direct din magazin. Chiar dacă preţurile sunt puţin cam piperate şi suntem încă în plină criză, magazinele sunt pline şi în acest an.

Sursa: Observator.info