Ce facem cu morţii din cimitirul retrocedat al Nadăşului?! Drama unui sat deposedat de instanţă de tot păm?ntul!
08.08.2013 ⋅ 0 comentarii
Evenimentele de la Nadăş (comuna Tauţ) te lasă mască! Judecătoarea arestată Floriţa Boloş a retrocedat întregul sat, adică 8762 de hectare de teren, unei singure familii: familia Colţeu, care a întreţinut strănepoata de mătuşă a văduvei fostului proprietar. O încrengătură stufoasă, accentuată de faptul că din acte reiese de respectivă văduvă îşi înstrăinase bună parte din moşie, înainte de naţionalizare, iar terenul de la Nadăş nu aparţinuse unei persoane fizice, ci societăţii pe acţiuni Forestiera Nadăş.
Potrivit sentinţei judecătoreşti, nu numai terenurile au fost retrocedate ci şi toate construcţiile de pe ele! Adică, în acest moment, un sat întreg a rămas fără acoperiş deasupra capului, iar noii proprietari au început deja evacuarea din sălaşe a unora dintre locatari. Mai mult, a fost retrocedat şi cimitirul, iar întrebarea este dacă morţii îşi vor putea dormi acolo somnul de veci sau va trebui să îşi caute şi ei alt pământ, neretrocedat, asupra capului...
Situaţia este dramatică la Nadăş, iar autorităţile nu reacţionează! Este adevărat că la baza acestei chestiuni stau sentinţe judecătoreşti, dar ne întrebăm dacă într-adevăr pot fi socotite de încredere aceste sentinţe, dintre care unele emană de la acea judecătoare prinsă cu mită într-o parcare pentru o sentinţă în cazul unei afaceri cu terenuri. Nu insinuăm că la Nadăş s-ar fi petrecut ilegalităţi, dar trecem în revistă faptele, cu menţiunea că dacă nici acum factorii de decizie din România (şi nu de la nivel local, pentru că ei sunt depăşiţi!) nu reacţionează, atunci nu trebuie să ne surprindă pe niciunul dintre noi că la un moment dat vreun şmecher ne deposedează de casa construită de bunicii, străbunicii noştri şi va mai şi avea pretenţia să îi fim recunoscători că nu ne-a dat în judecată, să ne trimită la închisoare!
Iată faptele:
-sentinţa a fost dată în anul 2006, iar de atunci autorităţile de la nivel înalt nu au nicio reacţie. Preşedinţia a fost sesizată şi susţine că a trimis documentele pe traseu, dar oamenii între timp se văd puşi în situaţia de a nu avea lemne de foc şi cu ce să îşi hrănească animalele
-retrocedarea întregului sat, susţin ţăranii de acolo, s-a făcut în 2 (două) şedinţe de judecată
-oamenii spun că nu au fost anunţaţi să îşi pregătească apărarea
-moştenitorii sunt întreţinătorii strănepoatei de mătuşă a văduvei fostului proprietar. O legătură stranie, însă astfel de ramificaţii de rudenie au permis şi altora, chiar în centrul Aradului, să revendice şi să primească palate de patrimoniu
-Forestiera Nadăş avea în posesie, la naţionalizare, 4534 ha de teren. Cum să se retrocedeze, atunci 8762?!
-În 1940, tabloul acţionarilor spune că Elena Grosz, cea moştenită, deţinea 40 de acţiuni din Forestiera Nadăş, iar un număr de alţi cinci acţionari deţineau 600 de acţiuni. Deci Elena Grosz deţinea 6,25% din patrimoniul societăţii Forestiera Nadăş, proprietara terenului. Atunci care este legătura cu cele 8762 hectare?
-Moştenitorilor li s-a revendicat totul, inclusiv clădiri noi, care nu au avut nicio legătură cu foştii proprietari. Cum se poate explica această situaţie?
-sătenii susţin că moştenitorii s-au întabulat pe suprafaţa de 8762 hectare cu suma de... 12,15 lei! (doisprezece lei!)
-moştenitorii nu plătesc impozit pe cea mai mare parte a terenurilor, de fapt pe majoritatea covârşitoare, pentru că au declarat şi demonstrat cu acte că au realizat acolo amenajări silvicole, iar legea le oferă această portiţă
-oamenii susţin că sunt intimidaţi de moştenitori, că le sunt recoltate producţiile de porumb pe care ei l-au însemânţat, şi că li s-a spus că le vor fi scoase hainele din casă dacă nu vor accepta să plece de bună voie
-moştenitorii au fost întabulaţi inclusiv pe terenurile dobândite la reforma agrară de veteranii de război
-li s-a retrocedat şi ocolul silvic, cu tot cu clădirea ocolului, deşi sătenii spun că nu a existat nicio legătură între familia Grosz şi respectivul imobil
Aceste fapte demonstrează cât de uşor admite statul român să piardă banii, dar şi cât de curioasă este legea şi, mai ales, cât sunt de ciudate mecanismele decizionale din instanţele de judecată. Ieri, 28 de săteni de la Nadăş au fost la Judecătoria Ineu, în procesul de calomnie care le-a fost intentat de moştenitori, datorită faptului că au asistat la una dintre executările judecătoreşti prin care săteanul Iovu Biriş era scos din sălaşul său.
Vom urmări acest subiect cu atenţie şi nu vom ezita să îl supunem dezbaterii autorităţilor. În data de 4 septembrie, la Tribunalul Arad, se judecă cererea de revizuire depusă de sătenii din Nadăş împotriva sentinţei care îi deposedează de satul lor! Deşi din pricina justiţiei au ajuns în situaţia aceasta, oamenii spun, la unison, că numai justiţia îi poate salva!
Sursa: Observator.info
Autor: Observator ⋅