Autostrada Arad-Timişoara ar fi trebuit predată astăzi de către constructor, în stare ireproşabilă. Parcurgerea acestui traseu de 35 de kilometri ne demonstrează însă că tronsonul este departe încă de a fi ireproşabil! Încă se mai lucrează pe alocuri, lipsesc marcajele, limitările de viteză te fac să te simţi pe un drum naţional, mai degrabă decât pe o autostradă.

Întârzierile acestea în executarea lucrărilor se pare că au devenit o cutumă pe autostrăzile din judeţul Arad. Marile companii străine vin la noi, îşi adjudecă lucrări şi apoi le subcontractează, luându-şi mâinile de pe ele şi plasând toată răspunderea unor companii locale, mici şi mijlocii, care se bucură că pot ciuguli firimituri din contractele grase. Sistemul de organizare a licitaţiilor şi de selectare a câştigătorilor este construit greşit, avantajând firmele străine mari, concernele multinaţionale şi excluzând din start, pe diferite pretexte (bonitate, lipsa experienţei similare relevante) companiile autohtone. Culmea este că tot aceste firme româneşti vor construi până la urmă autostrada, fiindcă ceea ce nu face statul fac antreprenorii străini – dau lucrările în subantrepriză şi se spală pe mâini de ele! Astfel, câştigătorul licitaţiei deschide în România un birou cu câţiva directori care pun la lucru firmele româneşti, luând însă caimacul de pe contract şi plătind mai departe, cu ţârâita, constructorii locali. Practic aceste firme mari, câştigătoare ale licitaţiilor, funcţionează mai degrabă ca un ordonator de credit, încasând banii de la stat şi distribuindu-i după cum le este pofta sau interesul. Se creează astfel un lanţ al slăbiciunilor. Este suficient ca una dintre verigi să stopeze în conturile sale banii mai mult decât ar fi necesar şi întregul sistem se dereglează şi dă peste cap termenul de execuţie. De aceea avem lucrări care nu se mai termină niciodată şi responsabili care nu mai ajung să răspundă, pentru că în acest lanţ trofic stufos din construcţii vinovaţii îşi pierd urma repede şi va exista tot timpul o explicaţie care să îi absolve de răspundere.

În mod normal, o depăşire de termen ar trebui să atragă răspunderea constructorilor şi să determine o discuţie la nivel naţional despre motivele întârzierii unor lucrări de infrastructură atât de importante.  Dar la noi se acreditează ideea că trebuie să fim bucuroşi cu ceea ce avem. Nefinalizarea autostrăzii nu este socotită gravă, aşa cum nimic nu mai este considerat grav în România, nici măcar faptul că în prelungirea tronsonului mult bibilit Arad-Timişoara alte două tronsoane au fost abandonate în faze avansate ale construcţiei, fără niciun fel de consecinţe pentru vinovaţi sau tulburări pentru autorităţi.

Sursa: Observator.info