Aradul este devastat de nepăsarea unora care nu înţeleg că gospodărirea oraşului şi senzaţia de bine a cetăţenilor merg mână în mână. Mă refer în primul rând la cei care au revendicat proprietăţi importante în municipiu dar nu au capacitatea sau pur şi simplu nu îi interesează să le întreţină. Dacă se spune că omul sfinţeşte locul, exemplul acestora ne demonstrează că se poate şi altfel: omul distruge locul!

Vă aduc în atenţie cazul Fabricii de Tutun a Aradului. Este vorba de un ansamblu de construcţii, unele cu un etaj, altele cu trei etaje, într-o zonă bună, dincolo de podul din Grădişte, pe strada Petru Rareş. Fabrica de Tutun este acum un focar de infecţie, pe lângă care treci cu frică să nu sară pe tine vreo jivină sau, cine ştie, vreun boschetar aciuat printre bălăriile sălbăticite. Este inexplicabil cum un astfel de obiectiv nu pasionează pe nimeni: Primăria ridică din umeri pentru că e proprietate privată şi spune că nu poate interveni, Garda de Mediu are ochi şi amenzi doar pentru alţii iar proprietarul a lăsat totul baltă, să moară încet. Aceleaşi autorităţi care îşi încordează muşchii, îi verifică la sânge şi sunt cu gura mare atunci când e să îi sancţioneze pe cei care îşi fac treaba şi care se supun regulilor sunt paralizate şi total dezinteresate de situaţii de genul celei de la Fabrica de Tutun. Asta ne demonstrează că la Arad legea se aplică diferenţiat. De pe cei de bun simţ, cei interesaţi să înfrumuseţeze locul din jurul lor, de pe cei  preocupaţi şi implicaţi, organele de control trag şapte piei şi orice fac nu e bine, orice spun se interpretează, sunt amendaţi într-o veselie. Pe de altă parte, dacă eşti tupeist şi sfidător, dacă nu faci nimic şi laşi obiective industriale, uneori cu valenţă istorică, să devină un pericol public, nimeni nu îţi are baiul. Cu cât eşti mai indolent şi mai puturos, cu atât mai departe te ocolesc autorităţile; nici nu te amendează, nici nu te bat la cap, nu te deranjează nici măcar cu o vorbă!

Este surprinzător cum nimeni nu reacţionează la transformarea Fabricii de Tutun într-un loc al pierzaniei. Culmea ironiei, aceasta a ajuns şi pe facebook, acolo unde până ieri avea 159 de aprecieri, fiind prezentat ca un... obiectiv turistic! Oare ce le-o fi atrăgând pe cele  159 de persoane: şobolanii, şerpăria, buruienile, aspectul de după bombardament, clădirile abandonate şi năpădite de vegetaţie, jaful şi distrugerea sistematică a acestei fabrici?! Sau or fi nişte masochişti care găsesc plăcerea în suferinţă, în călcatul în picioare?!

Am văzut că mai nou între pereţii şubrezi, cu geamurile furate, se organizează jocuri de război, cu replici de arme şi echipe care se vânează între ele. Peisajul e ideal, ca după războiul din Kosovo. Dacă s-ar întâmpla undeva la periferie, ascuns de ochii lumii nici nu am avea nimic de obiectat. Dar aici aceste „exerciţii” vin pe un fundal dramatic şi ruşinos de nepăsare colectivă şi batjocorirea patrimoniului arădean sub ochii unor instituţii care nu vor să reacţioneze. Câte amenzi au fost aplicate pentru transformarea acestui spaţiu într-un focar de infecţie? A existat măcar cea mai mică intenţie a instituţiilor de control să intervină şi să limiteze proporţiile acestei neruşinări?!

Înţelegem că este vorba despre o proprietate privată, dar aceleaşi reguli care se aplică celor cu băgare de seamă trebuie să fie valabile şi în privinţa celorlalţi. Nu e de ajuns să tragi un gard în jurul tău, trebuie să îngrijeşti ce e în spatele său! În occident se dau amenzi usturătoare pentru aşa ceva. La Arad, sub pretextul respectării dreptului la proprietate, ne surprinde cum instituţiile de control permit lezarea siguranţei cetăţenilor şi degenerarea unui loc central al oraşului într-o junglă mizerabilă şi periculoasă deopotrivă pentru sănătate şi siguranţa fizică a trecătorilor. Arădenii nu au dreptul să fie respectaţi?!

Sursa: Observator.info