Un copil în vârstă de patru ani a murit, luni, după ce a fost atacat de câini maidanezi în Parcul Tei, din Sectorul 2, iar fratele acestuia, de şase ani, a fost muşcat de un picior, dar a reuşit să fugă şi să-şi anunţe bunica, au declarat oficiali din Poliţia Capitalei. Potrivit surselor citate, o femeie a sunat la numărul de urgenţă 112, şi a anunţat că nu-şi mai găseşte unul dintre nepoţi. Femeia a spus că se afla în parc, împreună cu cei doi nepoţi ai săi, în vârstă de şase şi, respectiv, patru ani. Conform declaraţiilor femeii, la un moment dat, cei doi copii s-au îndepărtat de ea şi au dispărut. În timp ce îi căuta, nepotul de şase ani s-a întors cu o rană la picior şi a povestit că el şi fratele său au fost atacaţi de câini. Băiatul a spus că fratele lui a fost prins de câinii maidanezi. Femeia a anunţat Poliţia, copilul de patru ani fiind găsit mort, într-un tufiş.
Această atrocitate redeschide discuţia despre câinii vagabond din România. Nu este primul om ucis de javre şi, dacă nu se vor lua măsuri, nu rămâne nici ultimul. Autorităţile care nu iau măsuri pentru eliminarea acestor câini din peisajul urban sunt complici la crimă, prin neglijenţă în serviciu şi un dezinteres general în privinţa eradicării pericolului reprezentat de maidanezi!

Sunt curios cum vor acţiona acum acele asociaţii de protecţie a animalelor care au determinat păstrarea câinilor pe stradă, intimidând administraţiile locale şi generând un curent european împotriva celor care vroiau să scape de câinii vagabond. Vor plăti aceste asociaţii daune pentru familia îndoliate? În ce fel îşi asumă ele răspunderea pentru această nenorocire la care sunt părtaşe, prin atitudinea obtuză pe care au avut-o de-a lungul anilor legat de acest subiect. Mă interesează şi reacţia acelei baborniţe din occident care a venit în România să ne arate obrazul vis-a-vis de extirparea câinilor vagabond. Din pricina unor iresponsabili, a unor nevrednici, iată că astfel de drame se consumă pe cele mai circulate străzi, în cele mai frecventate parcuri, în locuri publice unde românii nu se pot simţi în siguranţă.

Poliţia şi procuratura unui stat normal ar începe acum o anchetă serioasă pentru identificarea activiştilor care au împiedicat, în timp, luarea unor măsuri împotriva câinilor de pe străzi; să vedem ce au făcut ei pentru prevenirea pericolului, cum s-au ocupat de jivinele pe care le-au salvat de la moarte şi care este gradul lor de vină în cazul de faţă. Pentru că este foarte clar: dacă au determinat autorităţile să nu ia măsuri, ar fi trebuit ca asociaţiile lor să se implice şi să ţină cu mâncare, cu adăpost, deparazitare şi medicamente aceşti câini. Dacă nu au făcut-o, trebuie să fie traşi la răspundere pentru că, iată, oamenii mor din această pricină!

Drama de la Bucureşti se poate repeat oricând, oriunde în ţară. Câini cât nişte viţei trec pe bulevardele centrale în haită; în cartiere nu poţi ieşi seara pe străzi, pentru că te încolţesc; urcă până şi în tramvai, traversează strada pe trecerea de pietoni, se ascund sub băncile parcurilor – nicăieri nu eşti în siguranţă! Sunt, eu însumi, un iubitor de animale. Dar dragostea mea faţă de oameni este mult mai mare. Aşa a fost rânduit – ele trebuie să ne slujească pe noi, şi nu invers! O familie din Bucureşti trăieşte acum o dramă pentru că nişte oameni au fost suficient de îndărătnici şi de vocali încât să îşi impună punctul de vedere în relaţia cu autorităţile, iar autorităţile au fost suficient de slabe şi de proaste încât să îi bage în seamă!

Este foarte clar, acum: faptul că s-au prins numere pe urechile câinilor şi că unii au fost sterilizaţi nu rezolvă nimic! Animalele trebuie închise, dacă există posibilitatea întreţinerii lor, sau suprimate, dacă sunt un pericol – aşa cum se dovedeşte că sunt! Cei care gândesc altfel, nu au decât să le ia în casă, să le spele în vană, să le ţină în pat – dar pe cheltuiala lor personală, scutindu-ne pe noi toţi, ceilalţi, de această grijă. Să se ocupe de câinii vagabond ca şi de copiii lor, investind în ei şi îngrijindu-i, dacă nu mai pot de dragul lor, dar să ne lase să trăim în siguranţă, fără teama că mâine oricarea dintre noi sau copiii noştri ar putea deveni următoarea victimă!

Câinii au omorât un copil, la Bucureşti. Unde va fi următoarea atrocitate, în această ţară înţesată de javre vagaboande şi de iresponsabili gata să facă moarte de om pentru ele?! Străzile noastre trebuie curăţate şi securizate, cu orice preţ!

Concluzionând, ancheta de acum a procurorilor nu trebuie să se rezume numai la administraţia locală din Bucureşti. Ea trebuie să îi cuprindă şi pe cei care au forţat rămânerea pe stradă a pericolelor publice – să răspundă şi ei, penal, pentru această nemernicie!

Sursa: Observator.info