În gradina Edenului, Adam şi Eva aveau la dispoziţie toţi pomii şi puteau să mănânce toate fructele pe care le pofteau. Dintr-un singur pom însă li s-a interzis să guste. Doar unul singur. Cei doi, în loc să se bucure de toată libertatea şi bogăţia de care dispuneau, se gândeau întruna la... fructul oprit. Oare de ce nu putem să mâncăm? Ce are aşa de special fructul ăsta? Cum adică nu avem voie? Cine ne va opri dacă vom gusta? Ce ne poate face?

 Ariile naturale protejate ocupă aproximativ 23% din suprafaţa României, dar cele de interes naţional, care sunt şi cele mai importante (Parcuri Naturale, Parcuri Naţionale şi Rezervaţii Naturale), acoperă  8% din teritoriul ţării. Doar 8%. Majoritatea dintre ele se află sub sabia ascuţită şi ruginită a sămsăriilor unor investiţii de multe ori parazitare. Fie că este vorba de cariere de piatră, balastiere, exploatări de resurse, drumuri sau altele, scopul pentru care aceste zone au fost desemnate arii protejate contează prea puţin.

Sunt astfel de investiţii necesare? Unele dintre ele, da. Singura variantă însă este să le amplasăm în cele mai valoroase zone naturale ale ţării?! De cele mai multe ori, cu siguranţă, nu. Dar, parcă există o tentaţie a fructului oprit. Cu cât se vorbeşte mai mult despre frumuseţea şi valoarea naturală a unei zone, cu atât creşte şi interesul samsarlâcului. Ce o fi chiar atât de special la zona asta? Oare de ce nu se poate? Cum adică nu se poate? O să arăt eu că se poate!

Se spune foarte des, cu o atitudine sfidătoare, că aceste investiţii sunt mai importante decât “păsărelele” care traiesc în ariile naturale protejate. Se spune, de asemenea, că investiţiile se ocupă de oameni, iar parcurile naturale se ocupă de “gâze”. Înţelegem oare că viaţa pe Terra depinde de biodiversitate?! Este cunoscută situaţia din regiunea Sichuan, China, unde folosirea excesivă a pesticidelor şi fertilizanţilor în agricultură a dus la dispariţia albinelor, iar localnicii sunt nevoiţi acum să polenizeze pomii “manual”. Se urcă pur şi simplu în pomi şi ating fiecare floare cu pene de găină pentru a o fecunda. Pierderile economice dunt uriaşe. Doar o “gâză”... Să mai spunem că 70.000 de specii de plante sunt folosite în medicină, iar cele 100 de milioane de tone de organisme acvatice (peşti, crustacee, moluşte) ce se scot din mări şi oceane în fiecare an asigură o parte importantă a hranei populaţiei planetei.

 În afară de aceasta, protecţia naturii şi conservarea biodiversităţii reprezintă o prioritate la nivel european. Noi am vrut să intram în UE. Ariile protejate au fost înfiinţate în baza unor legi şi Directive Europene. De ce am crede că unele legi sunt mai importante decât altele?!

Natura reprezintă unul dintre puţinele domenii în care ţara noastră stă încă mult mai bine decât alte zone ale Europei. Sloganul turistic al României este “Explorează Grădina Carpaţilor”. Cu asta ne lăudăm; cu natura sălbatică. La fel de sălbatică este însă şi pornirea unora de a o “domestici”. 

Sursa: Observator.info