Continuă saga dezproprietăriţilor de la Nadăş. Nu e destul că oamenii au pierdut totul, pământ, case, cimitir, acum a apărut brusc şi un nou pretendent la moştenire! Încă un urmaş al încă unui proprietar. Ce revendică este greu de spus, de vreme ce moştenitorii Colţeu au primit fiecare centimetru pătrat al satului Nadăş, adică peste 8700 de hectare, un procent de 100% din localitate, cu tot cu construcţiile aferente! Ce o mai fi rămas de revendicat? Aerul de pe străzi? Ciripitul păsărilor din copaci?!

Cazul de la Nadăş este o dovadă dezgustătoare a disfuncţionalităţilor justiţiei. Judecătoarea care s-a ocupat de dosar la Judecătoria Ineu, Floriţa Boloş, este arestată pentru luare de mită într-un caz de inginerie funciară, iar această arestare pune sub o altă lumină şi toate suspiciunile legate de o eventuală escrocherie imobiliară la Nadăş. Cert este că retrocedarea întregului sat, cu tot cu morţii din morminte, cu tot cu terenurile primite de la stat (!) de veteranii de război, cu tot cu gospodăriile localnicilor, este un caz fără precedent în România. Moştenitorii (de fapt cei care au întreţinut-o pe moştenitoare) au primit mai mult decât au avut şi decât ar fi putut spera vreodată că vor avea! De aceea, apariţia neaşteptată a unui nou pretendent încâlceşte şi mai mult firele tensionate ale acestei poveşti de groază!

Poate că din confortul municipiului este mai greu de înţeles că oamenii de la Nadăş trăiesc o dramă. Văd cum justiţia ia decizii aberante şi îi deposedează de bunurile pe care le-au primit din generaţie în generaţie, de locurile unde s-au născut şi au crescut, unde au iubit şi unde părinţii lor au murit. Este o tragedie tulburătoare, iar faptul că judecătoarea Boloş este în arest ar trebui să determine autorităţile să reevalueze acest dosar şi să se aplece asupra lui cu mult mai multă seriozitate şi responsabilitate. Dacă o vor face, sunt sigur că se vor găsi câţiva care să împartă cu Floriţa Boloş monotonia arestului preventiv!

Revenind la felul cum ar trebui să se raporteze opinia publică arădeană la acest caz, cred că ne putem pune foarte uşor în pielea nădăşanilor dacă ne imaginăm că blocurile în care locuim ar putea fi revendicate de proprietarii grădinilor pe care au fost ele construite, şi că o instanţă de judecată ar decide că acelor proprietari nu li se cuvine numai terenul de sub blocuri ci şi fiecare apartament, urmând ca proprietarii să fie obligaţi să le părăsească sau să le mai cumpere o dată, de această dată de la cel repus în posesie. Asta se întâmplă la Nadăş. Nu s-a făcut dreptate, ci o crasă, ticăloasă, extraordinară nedreptate! O neruşinare uluitoare, care poate degenera în revoltă dacă nu se vor găsi vinovaţii – pentru că, neîndoios, cineva e răspunzător pentru această măgărie şi va trebui să o deconteze, înainte ca oamenii să îşi ia dreptatea în propriile mâini şi să dea o lecţie de moralitate  instanţei de judecată!

Sursa: Observator.info