Teatrul Clasic „Ioan Slavici“ Arad prezintă duminică, 15 septembrie, ora 19,00 (sala mare):

Stagiunea  REPER 65 este deschisă cu premiera unui spectacol ce îl are ca invitat pe cunoscutul actor Ovidiu Crişan, de la Teatrul Naţional Cluj. Alături de el, în distribuţie îi regăsim, printre alţii, pe actorii Ovidiu Ghiniţă, Carmen Vlaga Bogdan, Sorin Calotă,

DOMNIŞOARA NASTASIA aduce în scenă o poveste emotionantă, desprinsă din atât de ciudata şi fragila lume a mahalalei. O lume cu bune şi cu rele, cu drame, tragedii, dar din care nu lipseşte nici umorul spumos. Spectacolul propus de Laurian Oniga subliniază aceste trăsături ale lumii mahalalei, cu tipologiile sale, cu dorinţele ascunse sau manifestate, cu dezamăgirile ei, dar si cu notele sale de umor.

Fiind deschiderea unei stagiuni speciale, nu va lipsi din seara de duminică nici un alt eveniment special. Începând din 15 septembrie, în fiecare săptămână vom aduce în faţa publicului un invitat de onoare - o personalitate ce şi-a legat numele si cariera de teatrul arădean, care ne va dezvălui ctaeva momente de suflet trăite în inima teatrului nostru. Primul iinvitat este nimeni altul decât domnul Ovidiu Cornea, cel care a fost cel mai longeviv director al instituţiei noastre.

DOMNIŞOARA NASTASIA

Regia - Laurian Oniga

Distribuţia:„

Nastasia - Carmen Vlaga Bogdan
Ion Sorcovã - Ovidiu Ghiniţã
Vulpaşin - Ovidiu Crişan
Luca - Sorin Calotã
Vecina - Oltea Blaga
Paraschiva - Carmen Butariu
Niculina - Oana Kun
Luca Lacrimã - Sabastian Neteda
Ionel - Constantin Florea
Cârciumarul - Dan Covrig
Fete din mahala - Liliana Balica, Roxana Sabãu, Alina Danciu
Omul necãjit - Ştefan Statnic
Haimanaua - Ionel Bulbuc
Cerşetorul - Cãlin Stanciu
Orbul - Claudiu Oblea
Pacoste - Robert Pavicsits

Muzica live - Gradev Ilko

Decorul - Luminiţa Penişoarã
Costumele - Oana Cãtãlina Vãran
Regia tehnicã - Claudiu Oblea
Light design - Cornel Dume
Lumini - Horaţiu Maftei
Sunet - George Dancu
Make-up artist - Monica Popmarc
Şef producţie - ing. Ion Stan

DOMNIŞOARA NASTASIA - o comedie tragică

Textul lui G. M. Zamfirescu are la origine două scrieri anterioare, dar care au rămas doar la stadiul de proiect:  romanul  „Bariera“ (scris în 1922 - 1923) despre care s-a scris că n-ar avea „respiratia epica necesara", şi fragmentul dramatic din două acte şi patru scene, intrerupt deoarece ii „lipsea suflul de umanitate din gest şi replică". Cele două texte au fost reluate în 1925 - 1926, dezvoltate, citite în cenaclul „Sburătorul“, autorul cristalizând versiunea scenică din anul 1929. În timp, piesa a fost inclusă în repertoriul aproape al tuturor teatrelor din ţară, iar în 1964 (când au fost celebraţi 25 de ani de la moartea autorului), a fost jucată la Teatrul Naţional Bucureşti, rolul titular fiind deţinut chiar de fiica lui G. M. Zamfirescu - Raluca Zamfirescu.

„Domnişoara Nastasia“ aduce în faţa spectatorilor lumea periferiei, „in latura ei serioasă, în pasiunile şi aspiraţiile, în conflictele şi tragediile sale",  Vrând să evadeze din lumea ei („mahalaua asta cu maidane de gunoi, cu femei murdare şi beţivani"), Nastasia îşi pune speranţele în Luca, tânăr meseriaş crescut în atelierul de curelărie al părintelui său, pe care Vulpaşin, celălalt pretendent la mâna Nastasiei, nealesul, îl omoară într-un acces de furie.În această piesă, Zamfirescu relevă „o umanitate mult mai autentică, mai expresivă şi mai esenţială ca mahalaua — acest bun exclusiv, infailibil, al inspiraţiei caragialeşti — lumea periferiei. O lume care circumscrie un perimetru diferit, ştiut din „Azilul de noapte“ gorkian sau din „Peripherie“ (o piesă scrisă de slovacul Frantisek Langer, care se pare că l-a influenţat pe Zamfirescu), o zonă ale carei atribute — suferinţa şi visul, ticăloşia şi mizeria — sunt comune tuturor „epavelor umane".

Din pãcate textul nu e unul depãşit. Adicã povestea din piesa lui George Mihail Zamfirescu. Facem parte dintr-un popor care nu se aşeazã pe lucruri. Trecem uşor de la râs la plâns, de la derizoriu la tragic. Unii spun cã asta e dimensiunea balcanicã, foarte prezentã în text, alţii sunt de pãrere cã acesta ar fi farmecul nostru, multã culoare.  Este vorba despre mahala, dar totodatã textul lui George Mihail Zamfirescu conţine şi o ranã: o poveste de dragoste neîmplinitã, cu sfârşit tragic. Sunt în același timp şi „Othello“” aici şi „Romeo şi Julieta“.  - Laurian Oniga

„Domnişoara Nastasia“” este un spectacol cãruia i se potriveşte foarte bine urmãtorul dicton:  „Cea mai frumoasã imagine teatralã este actorul bun“.” Laurian Oniga s-a ghidat dupã acest dicton când a conceput spectacolul. Nu s-a folosit de scenografii impresionante sau de alte artificii, ci de acest potenţial imens care este actorul. - Ovidiu Crişan

Sursa: Observator.info