Marţi, 15 octombrie, în cea de a treia zi de festival, Teatrul Naţional „Mihai Eminescu“ din Chişinău (Republica Moldova) vă aşteaptă cu un spectacol plin de umor, muzică şi voie bună: 12 SCAUNE, de Ilf şi Petrov, în regia lui Petru Hadârcă.

Cele „12 scaune” de Ilf şi Petrov, în regia lui Petru Hadârcă au ajuns în scenă după luni întregi de căutări ale regizorului în colaborare cu renumita coreografă Victoria Bucun. Astăzi un asemenea spectacol este binevenit pe scena Naţionalului, „scaunele” din Rusia bolşevică, birocratică şi coruptă îmbrăcând haina celor moderne, din Moldova de azi, şi ea măcinată de corupţie şi sărăcie, cât şi de puzderii ale birocraţiei. Aventurile lui Ostap Bender al nostru, în interpretarea actorului Leo Rudenco, pus pe viclenie şi şiretlicuri ca să-şi atingă scopul „nobil”, alături de Ippolit Matveevici (în interpretarea actorului Petru Hadârcă) şi Părintele Fiodor (actorul Anatol Durbală), scot la iveală povestea celor „12 scaune”, plină de umor şi tot felul de buclucuri, care se perindă din oraş în oraş în căutarea comorii.

(...) este un spectacol de anvergură (cel puţin aşa îl văd la moment) al Teatrului Naţional şi aş vrea să-mi motivez  gândul. „12 scaune” a reunit aproape toată trupa Naţionalului, ceea ce consider absolut important şi necesar, cel puţin o dată în stagiune. Astfel, povestea celor „12 scaune” devine mai târziu o poveste de consolidare a trupei teatrului, moment important în oricare teatru. Mai rar spectacole cu o distribuţie atât de bogată. Mai mult decât atât, la moment din trupa Naţionalului fac parte actori din trei generaţii, cu diferite şcoli de teatru şi nu e deloc uşor să-i reuneşti pe toţi în scenă. În cazul dat Petru Hadârcă, regizorul spectacolului şi-a asumat frumos această misiune. Vorba faimosului critic de teatru, Pavel Proca: „Scena trebuie să fie locul împăcării, (nu duelării!)generaţiilor, formulelor regizorale şi dramaturgice, nu locul dezbinării.”
Conceptul coregrafic al Victoriei Bucun merită toate aplauzele, fiind axat pe stilul balcanic al dansurilor actoriceşti care reproduce pregnant frumoasa aventură în goana după briliante. De fapt, ritmul muzicii dansante imprimă gust şi culoare spectacolului, punctând interesant ideea spectacolului.

Costumele create de Stela Furdui  completează cu rafinament compoziţia spectacolului, închegându-se pregnant în contextul operei – Eleonora Stăncuţă, Povestea celor „ 12 SCAUNE” de la Teatrul Naţional

Sursa: Observator.info