În data de 3 noiembrie, Teatrul Clasic „Ioan Slavici“ Arad va sărbători împlinirea a 65 de ani de la prima reprezentaţie în limba româna a unui spectacol de teatru, pe scena Teatrului Român de Stat Arad. Va fi un eveniment cu totul special, în cadrul căruia vom rememora împreună istoria acestui teatru şi îi vom omagia pe toţi cei care, de-a lungul deceniilor, şi-au dedicat viaţa şi cariera acestui lăcaş de cultură.

Totul a pornit în data de 4 noiembrie 1948, atunci când pe scena Teatrului Român de Stat Arad a avut loc premiera spectacolului O ZI DE ODIHNĂ, de Valentin Kataev. De atunci, impunătoarea clădire a teatrului a devenit un adevărat punct de reper al vieţii culturale arădene. Entuziasmul înfiinţării trupei profesioniste la Arad este dus mai departe, între 1948 şi 1960,  de cei patru directori care au condus destinele instituţiei în acea perioadă: Alexandru Marius, Mircea Graur, Octavian Rappaport şi Ion Jivan, în perioada menţionată lucrând aici opt regizori – angajaţi.

Teatrul arădean are o şansă unică – aceea de a avea o istorie consemnată atent şi extrem de minuţios de prof. univ. dr. Lizica Mihuţ, datorită căreia putem avea oricând o adevărată oglindă a evoluţiei vieţii teatrale din oraşul nostru. Iar dacă ar fi să aruncăm o privire asupra perioadei 1948 – 1960, iată care ar fi imaginea acelor primi ani de teatru profesionist la Arad:

Repertoriul perioadei aduce în scenă mai ales piese ce alcătuiesc o dramaturgie fragilă în plan artistic, constituită din piese astăzi uitate, dar jucate cu mare succes în epocă. Totuşi, istoria teatrului arădean consemnează şi piese ce se joacă şi astăzi cu succes, binecunoscute scrieri din perioada interbelică: TITANIC VALS, GAIŢELE, STEAUA FĂRĂ NUME, OMUL CARE A VĂZUT MOARTEA.

Tot în această primă perioadă teatrală profesionistă arădeană au fost montate doar trei spectacole după piese aparţinând dramnaturgiei clasice româneşti: CONU LEONIDA FAŢĂ CU REACŢIUNEA, TREI CRAI DE LA RĂSĂRIT şi FÂNTÂNA BLANDUZIEI. În schimb, dramarurgia sovietică este omniprezentă pe scena arădeană, îndeosebi cu autori al căror nume au căzut azi în uitare, dar trebuie reţinută premiera capodoperei REVIZORUL, de N. V. Gogol,  din 14 martie 1952, în regia lui Alexandru Marius. În perioada de faţă, dramaturgia universală a fost relativ slab reprezentată pe scena Teatrului Român de Stat, dar, totuşi, şi-au găsit un binemeritat loc în repertoriu spectacole precum TARTUFFE, de Moliere, CÂINELE GRĂDINARULUI, de Lope de Vega, PAHARUL CU APĂ, de Scribe, MIRANDOLINA, de Goldoni, FILOMENA MARTURANO, de Eduardo de Filippo.

Şi totuşi, cel mai apreciat, elogiat spectacol al epocii, care s-a bucurat de cele mai multe cronici în presa locală şi centrală şi cel mai aplaudat a fost spectacolul TAIFUN de Tao-Iui, care a avut premiera în data de 2 decembrie 1959, în regia lui Sorin Grigorescu. Distribuţia spectacolului a fost formată din actorii Nicu Mihuţa, Olimpia Didilescu, Dinu Cezar, Victor Ionescu, Nicu Antoniu, Elena Bodi, Vasile Varganici, Maya Indrieş – Mercus ş.a.

Data de 14 mai 1960 consemnează inaugurarea noii săli a teatrului arădean, eveniment relatat pe larg atât în presa locală, cât şi în cea naţională. Festivităţii dedicate acestui eveniment i-a urmat  prezentarea spectacolului cu piesa FERESTRE DESCHISE, de Paul Everac.

Sursa: Observator.info