Viața creștinului este, sau ar trebui sa fie, ritmată liturgic, fiind punctată de diferite evenimente la care el participă. Un astfel de eveniment este Postul Nașterii Domnului, care începe în 15 noiembrie și se termină în 24 decembrie. Postul este recomandat de biserică ca pregătire pentru diferite sărbători sau pentru a puncta diferite evenimente din istoria mântuirii. Postul are rolul de a-l transfigura pe om, de a-l ajuta să vadă altfel lumea și prezența lui Dumnezeu în ea, de a-l ajuta să se lupte cu patimile și să se roage mai ușor. Și medicina explică acest lucru. Când mănânci sângele transportă nutrienții prin corp și este cu atât mai solicitat cu cât mâncarea este mai grea. Dacă mănânci o mâncare mai ușoară sângele, fiind mai liber, poate oxigena mai puternic creierul și devii mai atent la rugăciune sau la ispitele care vin asupra ta. Am citit undeva că unii actori țin post înainte de a urca pe scenă pentru a se putea concentra mai ușor la ceea ce au de făcut. Nu mai vorbesc de beneficiile postului recunoscute chiar și de medicină, prin care se confirmă că adevărata știință nu se bate cap în cap cu religia. Posturile au fost puse tocmai când se găsesc mai greu fructe și legume proaspete sau când facem mai puțin efort. Dacă tot timpul am mânca normal (cu carne) am risca să ne dăm peste cap metabolismul și să ne îmbolnăvim.

Există un har al postului pe care l-au simțit toți cei care postesc cu adevărat. Dacă suntem hotărâți să postim și cerem ajutorul lui Dumnezeu, așa cum facem pentru orice lucru, El ne va întări, prin harul Său, și nu vom simți greutatea postului. Pentru a putea face acest lucru este necesar să împletim postul cu rugăciunea, cu faptele bune și cu frecventarea bisericii. Dacă însă, dimpotrivă, ne gândim cu groază cum vom posti și ne închipuim că postul este un fel de tortură la care ne supune Dumnezeu, dovedim ca nu suntem hotărâți să mergem pe calea postului și nu avem încredere în ajutorul lui Dumnezeu. El ne dă harul doar în momentul în care suntem hotărâți să postim și depunem un mic efort în acest sens. După post putem observa cum se ia de la noi harul postirii.

Postul ne poate ajuta să luptăm împotriva ispitelor care vin de la diavolul, așa cum spune și Mântuitorul: ”acest neam de demoni nu iese decât cu rugăciune și cu post” ( Matei 17, 21). Așa cum noi postim inaintea unor sărbători și Moise a postit înainte de primirea celor 10 porunci pe Muntele Sinai, a postit Iisus Hristos înainte de a-și începe activitatea publică, sau apostolii care posteau înainte de a-și pune mâinile peste o persoană pregătită și a-i transmite harul Preoției.

Despre felul cum trebuie să postim ne vorbește foarte frumos Sfântul Ioan Gură de Aur: ”Postiți? Arătați-mi-o prin fapte. Cum? De vedeți un sărac, aveți milă de el; un dușman, împăcați-vă cu el; un prieten înconjurat de un nume bun, nu-l invidiați; o femeie frumoasă, nu întoarceți capul. Nu numai gura și stomacul vostru să postească, ci și ochiul și urechile și mâinile voastre și toate mădularele trupului vostru. Mâinile voastre să postească rămânând curate și de hrăpire și de lăcomie. Picioarele, nealergând la priveliști urâte și în calea păcătoșilor. Ochii, neprivind cu ispitire frumusețile străine. Gura trebuie să postească de sudalme și de alte vorbiri rușinoase”.

Postul ține de identitatea creștinului. Nu te poți numi creștin dacă nu crezi în Hristos, nu te rogi, nu postești și nu mergi la biserică. Dacă nu faci toate acestea ești creștin doar cu numele, este ca și cum ai spune că ești elev dar tu nu mergi la școală.

Sursa: Observator.info