* Să nu ai nicio parcare publică, la 24 de ani de la revoluţie, să nu intuieşti blocajul extrem creat de această problemă, mi se pare o lipsă de viziune impardonabilă

 * Ignoranța administrației locale este dublată de ignoranța și indisciplina cetățenilor; bunul plac se manifestă și în acest domeniu agresiv, deranjant, sfidător în relația cu ceilalți

 * Aradul anului 2014 nu este adaptat acestui număr de maşini şi nu s-a găsit nicio soluţie edilitară pentru decongestionarea traficului

 * Normalitatea trebuie instituită chiar agresiv, chiar neplăcut, dar trebuie începută odată!

 Să nu ai nicio parcare publică, la 24 de ani de la revoluţie, să nu intuieşti blocajul extrem creat de această problemă, mi se pare o lipsă de viziune impardonabilă în privinţa celor care au condus Aradul la un moment sau altul! Nu mă refer la o parcare păzită! Nu, asta chiar ar fi utopie, ţinând cont de dezinteresul total al administraţiei locale faţă de proprietarii de maşini! Măcar, însă, o parcare amenajată, cu etaj sau pe orizontală, oriunde în zona centrală a oraşului, ar fi trebuit să existe în aceşti ani, ca urmare a dezvoltării fireşti a comunităţii! Una accesibilă, de utilitate publică, şi care să fi degrevat arterele aglomerate de puzderia de mașini parcate aiurea.

 Comuniștii au făcut mai mult pentru parcări decât succesorii lor

 Comuniştii au înţeles că maşinile au nevoie de parcări, deşi înainte de 1990 se circula puţin cu autoturismul, iar în ultima perioadă traficul maşinilor cu număr de înmatriculare par alterna cu cel al maşinilor cu număr de înmatriculare impar, la sfârşit de săptămână. Au creat la Arad zona dintre liniile de tramvai, de la magazinul Ziridava la primărie, cu o capacitate de câteva sute de maşini. Este, de câteva decenii, singura parcare amenajată, utilă, a Aradului! Precizez că este utilă fiindcă a mai fost realizată, după revoluție, o parcare absolut inutilă, cu costuri foarte mari, pe malul Mureșului, lângă patinoar – parcare abandondată a doua zi după ce a fost inaugurată și nefrecventată nici astăzi de arădeni! ”Specialiștii” care au făcut studiul de fezabilitate pentru acel obiectiv ar fi trebuit să plătească ei, din buzunarul lor, paguba creată printr-o cheltuială lipsită de necesitate.

Primarii post-revoluţionari nu au înţeles şi nu au fost capabili să gestioneze problema parcărilor, adăugând în 24 de ani alte locuri de parcare, măcar câteva zeci anual, nevoii crescânde de astfel de spaţii. Abia în mandatele lui Gheorghe Falcă lucrurile au început să se miște, dar cu viteză de melc, prin amenajarea unor intrânduri necesare pe Calea Victoriei și pe Bulevardul Dragalina, fluidizându-se simțitor traficul pe două artere importante.

 O dublă ignoranță: a administrației și a cetățenilor

 Aradul anului 2014 nu este adaptat acestui număr de maşini şi nu s-a găsit nicio soluţie edilitară pentru decongestionarea circulației. Pe bulevardul central câte o bandă de rulare pe ambele sensuri este obturată de maşinile parcate şi deseori încă una e blocată de cele lăsate să staţioneze cu avariile pornite până când proprietarul îşi face micile cumpărături. Cum să nu fie nebunie în trafic?

Imaginea este aceeaşi pe străzile laterale, mult mai înguste, doar că aici deseori se lucrează şi la canalizare, ceea ce dă peste cap până şi debandada obişnuită de pe şosele!

Constatăm, așadar, cu ușurință, că ignoranța administrației locale este dublată de ignoranța și indisciplina cetățenilor; bunul plac se manifestă și în acest domeniu agresiv, deranjant, sfidător în relația cu ceilalți.

 Parctronic/Parkar nu a rezolvat nimic

 Străzile, de la bulevardele centrale la uliţele din periferie, sunt sufocate de maşinile parcate în ciuda oricărei reguli a bunului simţ sau decenţei. În centru locatarii nu pot intra cu maşinile în curte pentru că sunt blocaţi de autoturismele parcate aiurea, discreţionar, de arădeni care caută un subterfugiu şmecheresc. 

Aradul are, din anul 2003, un sistem de parcare cu taxă (inițial Parctronic, apoi Parkar), aplicat mai nou zi-lumină, de la ora 8 la 21 de luni până vineri, şi de la 8 la 14 sâmbăta, extins şi în cartiere, printre blocuri; de zece ani se încasează bani de la cetăţeni pentru un serviciu de parcare – cel mai scump din ţară, de altfel - care nu numai că nu a rezolvat problema parcărilor, dar a şi accentuat-o!

Un abonament de parcare în centru pentru cineva care lucrează acolo şi vine de la periferie costă cât o treime de salariu! Alternativa – transportul în comun – este o glumă proastă, asupra căreia vom reveni cu un alt prilej...

 Unde sunt banii din parcările cu plată?

 Fondurile încasate din parcările publice trasate pe marginea şoselelor în aceşti zece ani de taxare aberantă a parcării s-au volatilizat fără urmă (la un moment dat, în directoratul lui Ovidiu Marian la Gospodărirea Comunală, responsabilul cu parcările publice a fugit cu banii încasaţi, şi dus a fost! De atunci, totuşi, modul de operare în deturnarea acestor fonduri către alte obiective a devenit mult mai subtil...).

Nu s-a spus niciodată la ce a fost folosită redevenţa încasată de la primul operator al parcărilor, firma Belsirim, şi nici unde au ajuns banii din sistemul preluat şi gestionat ulterior de către primărie, din taxe şi din amenzi! Nu s-a făcut mai nimic pentru susţinerea traficului în oraş, pentru rezolvarea acestei grave deficienţe a Aradului!

Proprietarii de autoturisme au fost consideraţi o... bază de impozitare şi nimic altceva, facilităţile pentru ei lipsesc total pretutindeni în Arad!

 Aleile dintre blocuri – strangulate!

 Fixarea unor tarife aberante şi demolarea garajelor din cartiere fără să se fi creat vreun parking-house care să absoarbă vehicolele de pe aleile dintre blocuri nu a rezolvat problema excedentului de maşini, doar a pus o povară suplimentară pe umerii conducătorilor auto.

În zona unde am copilărit, pe Aleea Ulise, existau trei terenuri de joacă pentru copii, în anul 1990, dintre care două erau îngrădite şi unul chiar înierbat. Acolo se desfăşurau câteva sute de copii din blocurile dimprejur, care lejer pot adăposti populaţia unei comune de dimensiune medie. Astăzi locurile de joacă au fost uzurpate de maşinile parcate haotic. Iar asta nu se întâmplă numai pe Aleea Ulise, în cartierul Aurel Vlaicu, ci peste tot în oraşul devenit dintr-o dată prea strâmt, prea prost gestionat pentru a face faţă invaziei automobilistice!

 Parcarea din Piața Avram Iancu, o nebuloasă!

 Astăzi se discută despre realizarea unei parcări subterane în Piața Avram Iancu, dar planul este îndepărtat şi controversat, pentru că vizează o zonă delicată a oraşului, în spatele teatrului, care ar urma să fie „redecorată” cu accente groteşti, cu o piramidă de sticlă care se potriveşte în ansamblul arhitectural clasic ca nuca în perete. Mai nou se vorbește despre abandonarea proiectului piramidei, urmând că în locul ei să se amplaseze un monument al Marii Uniri, monument despre care până acum se afirma sus și tare că va fi pe lacul de la Podgoria. Dacă nu știe stânga ce face dreapta, în privința unor obiective locale de mare importanță, dacă decizionalii o dată sunt hăis, altădată cea, atunci la ce să ne așteptăm?!

Îmi amintesc că în anul 2003 locul respectiv, Piaţa Avram Iancu, fusese luat în discuţie pentru amplasarea Monumentului Celor 13 Generali, iar ministrul de atunci al Culturii, Răzvan Theodorescu, susţinea că grupul statuar care câştigase marele premiu al unor concursuri internaţional, realizat în stil clasic, impresionant, cu o migală a detaliilor care l-ar califica pentru orice spaţiu public al oricărei capitale europene,  nu cadrează cu ansamblul de clădiri istorice din piaţa respectivă. Dar cadrează oare o piramidă de sticlă al cărei proiect nu a fost discutat cu nimeni, nu a fost prezentat nicăieri şi nu a fost dezbătut, fiind moftul exclusiv al administraţiei locale?! Sau un Monument al Unirii necesar pentru Arad, dar despre care nu știm absolut nimic?!

 Parcare de 26 de milioane de euro în spatele teatrului?

 Anul 2014 va fi, probabil, anul deciziei în această chestiune a parcării din Piața Avram Iancu. Este nevoie de o parcare de mari dimensiuni în zona centrală, este nevoie chiar de mai multe, pentru a degreva şoselele de aglomeraţie. Ne putem imagina cum s-ar circula în oraş pe trei benzi, într-un flux neîntrerupt, pe zona centrală? Sau pe trei benzi în proximitatea pieţelor?! Pe câte două benzi pe străzile laterale?! Este un exerciţiu necesar de imaginaţie, pentru că asta înseamnă normalitatea traficului arădean!

Potrivit intenţiei municipalităţii, în piaţa „Avram Iancu” urmează a fi făcute lucrări în valoare de peste 26 de milioane de euro. Investiţia vizează realizarea unei parcări subterane, cu o capacitate de 588 de locuri. La nivelul zero al pieţei s-a studiat realizarea unei suprafeţe pietonale fără intersecţii cu circulaţia carosabilă pe întreaga suprafaţă. Terenul vizat este de 18.500 mp. Parcările ar urma să fie la 90 de grade, sensul de circulaţie în parcare fiind unic. Conform schiţei, accesul în parcare se va face pe două fire de circulaţie, din Bulevardul Revoluţiei, adiacent Teatrului, latura vestică, după intersecţia cu strada Vasile Goldiş, iar cele două ieşiri din parcare vor fi amplasate pe latura estică a pieţei, înspre Bulevardul Revoluţiei şi strada Nicolae Bălcescu. De asemenea, se propune realizarea unui pasaj subteran carosabil pentru ciculaţia auto de tranzit din zonă, amplasat pe latura vestică a pieţei, accesul în pasaj fiind gândit paralel cu accesul în parcare.

 Ce s-a întâmplat cu parcările proiectate?!

 Proiectul este interesant, dar arădenii îşi amintesc că în ultimii zece ani s-au discutat cel puţin trei proiecte similare, niciunul concretizat: parcare în zona Podgoria, pe amplasamentul actual al societăţii de Gospodărire Comunală; parcare subterană în faţa magazinului Ziridava, între liniile de tramvai; parcare etajată în Piaţa Mihai Viteazul. Ce s-a întâmplat cu ele?! De ce nu au fost demarate lucrări la niciuna?

În plus, un al patrulea proiect s-a derulat în zona Fortuna, unde locuitorilor li s-a promis de către administraţia locală realizarea unei parcări în locul vechii pieţe, dar am constatat că pe spaţiul respectiv a fost construită o clădire cu parcare subterană pe care antreprenorul nu a deschis-o publicului ci caută de ani de zile să o închirieze unui lanţ de magazine care să o exploateze în regim privat.

Aşadar intenţia în sine nu este suficientă!

 
Este timpul pentru o schimbare de atitudine

 
S-a afirmat, deseori, de către reprezentanţii administraţiei locale din ultimii 24 de ani că parcările pe verticală nu sunt oportune în Arad pentru că locuitorii oraşului nu ar accepta să nu îşi parcheze maşina în faţa magazinului, la kilometrul zero al municipiului sau la doi paşi de locul de muncă central – aşa cum procedează acum. Este o falsă ipoteză, un subterfugiu comod pentru administrație! Administraţia locală nu are nicio scuză pentru lipsa ei de implicare! Oamenii nu ar fi acceptat multe în Arad, dacă li s-ar fi cerut părerea, ar fi optat întotdeauna pentru soluţiile mai comode sau mai ieftine!

Normalitatea trebuie instituită chiar agresiv, chiar neplăcut, dar trebuie începută odată! Aradul a pierdut 24 de ani de progres; un sfert de secol în care, în loc să avanseze, nu numai că a bătut pasul pe loc, dar chiar a regresat dramatic. Este timpul pentru o schimbare de atitudine, o schimbare în bine!

Sursa: Observator.info