Ne permitem o sugestie Arhiepiscopului Aradului, cel mai în măsură să se implice

în această chestiune: reînviaţi spiritul Marii Doamne prin reanimarea fundaţiei sale,

 pentru a continua misionariatul binelui şi al carităţii în urbea noastră, în spiritul

ecumenic şi milostiv proiectat de Elena Ghiba Birta!

Se împlinesc sâmbătă 150 de ani de la înhumarea la Arad a Ele­nei Ghiba Birta. Până în acest mo­ment nicio autoritate locală nu a anunţat vreun eveniment cu acest prilej şi, dacă informaţiile noastre sunt corecte, nici colegiul care îi poartă numele nu va marca, sâmbătă, această dată importantă, aşa cum nu a marcat nici ziua trecerii sale în nefiinţă. Atrăgeam atenţia, cu câteva zile în urmă, că în februarie vom avea o altă comemorare im­portantă – 80 de ani de la decesul lui Vasile Goldiş, şi pledam pen­tru ca administraţia locală să nu ignore acel eveniment. Iată că ar fi trebuit să ne referim şi la Ele­na Ghiba Birta, poate astfel data de 25 ianuarie, ultimul drum al aces­teia la Arad, rămânea mai bi­ne întipărită în mintea autorităţi­lor arădene!

Ziarul Aradul îşi face o datorie de onoare din depunerea unei co­roane de flori la monumentul Ele­nei Ghiba Birta, în faţa colegiului na­ţional care îi poartă numele. Vom fi acolo sâmbătă dimineaţa, la ora 10.30, şi îi aşteptăm alături de noi pe toţi cei care doresc să îşi aducă omagiul acestui om deose­bit, fondator de şcoală la Arad şi susţinător al culturii locale! De la ora 11, vom depune o coroană de flori la mormântul Elenei Ghiba Bir­ta în cimitirul Eternitatea, şi che­măm asociaţiile civice arăde­ne alături de noi, pentru a nu tre­ce nepăsători cu vederea peste co­memorarea acestor 150 de ani! Prin tot ceea ce a făcut, Elena Ghi­ba Birta este o eroină a Aradului şi trebuie privită, cinstită ca atare!

S-a născut în anul 1801 (decedată în 1864), la Bichiş (Unga­ria), fiică a preotului Mihai Ghiba, ctitorul bisericii ortodoxe din localitate. Potrivit cercetătoarei Maria Berenyi, Mihai Ghiba era de ori­gi­ne macedoromână. Ana Neam­ţu, mama copilei, era originară din Ineu.

Rămasă la vârsta de zece ani or­fană de ambii părinţi, care nu la­să în urma lor nici bani, nici gos­podării, micuţa Elena ajunge la niş­te neamuri la Pâncota, unde mai târziu se mărită cu meşterul Birta. Pleacă cu soţul la Arad un­de, bărbatul bolnăvicios, încetea­ză din viaţă.

Rămasă singură şi tot săracă, Elena Ghiba Birta îşi găseşte o slu­jbă de slujnică la oficiantul ca­meral Emanuil Gogheru, care du­pă o coabitare de 33 de ani (pentru loialitatea femeii şi atenţia cu care l-a îngrijit) îi lasă moştenire aproape întreaga sa avere, suma colosală de 150.000 de florini! Se întâmpla cu câteva luni înaintea mor­ţii Elenei, în anul 1863. Doam­na Ghiba Birta încetează din viaţă în ianuarie 1864, într-un spital din Pesta, capitala Ungariei, la jumătate de an după ce îşi semnează tes­tamentul prin care înfiinţa la Arad şcoala care a ajuns să îi poarte nu­mele!

Maria Berenyi, în volumul „Per­sonalităţi marcante în istoria şi cultura românilor din Ungaria (secolul XIX)” trece în revistă ave­rea  rămasă în urma Elenei Ghiba Birta şi felul cum a fost distribu­ită:

l două case în Arad

l peste 130.000 de florini

l o fundaţie de burse, a cărei ad­ministrare intrase sub egida Epis­copului Aradului

l 4000 de florini pentru un fond de ajutorare a săracilor din Arad

l sume de bani pentru spriji­nirea meseriaşilor şi pentru forma­ţia de pompieri a oraşului

Printre acţiunile sale filan­tro­pi­ce au fost susţinerea bisericilor (din Oradea, Bichiş, Ineu şi Arad), un fond pentru creşterea remuneraţiei dascălului din Bichiş, fonduri pentru realizarea turlei bisericii din Bichiş, asigurarea necesarului de pâine pentru 20 de fa­mi­lii sărace, timp de trei luni, 100 de florini pentru elevii preparan­zi.

Un extras din discursul dr. Ata­nasie Şandor, rostit la 1 septembrie 1877 în şedinţa comitetului de ad­ministrare a fundaţiei Elena Ghi­ba Birta relevă respectul deosebit pe care comunitatea arădeană îl manifesta faţă de marea doamnă: „Vieţuia aici, în Arad, o femeie pe care Dumnezeu a binecuvântat-o cu o avere frumoasă, cu un suflet nobil şi cu simţăminte de caritate creştină, care îndamnată de un fiu demn al Bisericii noastre, de un bărbat cu simţăminte tot atât de nobile, toată averea sa a închinat-o în scopuri filantropice, între care se numără şi o fundaţie înteme­ia­tă pentru 12 studenţi orfani şi să­raci din dieceza noastră, şi care pâ­nă acum este cea mai frumoasă fun­daţie diecezană. Femeia aceea a fost Elena Ghiba Birta, iar bărbatul acela demn a fost fericitul Ioan Popovici, pe atunci avocat şi director al institutului nostru pre­parandial; şi în fine fundaţia de ca­re vorbim este: capital 48.000 fl. pus sub scutul şi îngrijirea P.O.D. Voastre din a cărui venit să sti­pen­dieze 12 tineri studioşi ortodocşi orfani ori săraci din comitatele Arad, Bihor, Bekes şi Cenad”. Es­te de notat faptul că fundaţia în­ce­pe să funcţioneze efectiv abia la 13 ani de la decesul patroanei, du­pă mari greutăţi întâmpinate la Tri­bunal privind înregistrarea sa (Ma­ria Berenyi, op. cit., pag. 195).

Printre cei 12 elevi săraci care beneficiază de bursă Elena Ghiba Birta îl regăsim şi pe intelectualul de mai târziu, eminentul Roman Ciorogariu, din Pecica, la vremea aceea student în primul an la Facultatea de Filozofie din Pesta!

De altfel, Cornel Clepea, în lu­crarea „Fundaţii şcolare ale Epis­co­piei Aradului”, publicată în re­vista Ziridava (1993, pag. 429) no­tează că Fundaţia Elena Ghiba Birta „a fost o binecuvântare pentru mulţi tineri, care ulterior s-au remarcat în mod deosebit pe plan profesional, cultural şi social. Din­tre aceştia amintim pe următorii: dr. Iustin Ardelean, devenit jurist şi redactor de ziar (a fost şi redactorul foii satirico-umoristice Vul­tu­rul din Oradea); dr. Gheorghe Alexici, care a devenit profesor de limba şi literatura română la Aca­demia Comercială din Budapesta precum şi al Universităţii de aici; Roman Ciorogariu, devenit profesor şi director al preparandiei din Arad şi apoi Episcop la Ora­dea; Petru Mladin şi Izidor Bodea au devenit medici; Ioan Costa va de­veni profesor la Preparandia din Arad; Sever Ispravnic, din Curtici, va deveni avocat în Arad; Proco­pie Givulescu va deveni preot în Curtici şi protopop în Radna; Ni­colae Miluhin va deveni profesor la Arad; Şiclovan Nicolae, din Arad, va deveni inginer în Arad, precum şi mulţi alţii”.

În acelaşi articol, Cornel Cle­pea descrie ultima şedinţă a Fun­da­ţiei, din data de 31 ianuarie 1939, într-o atmosferă apăsată. Fondu­ri­le Fundaţiei stăteau să se epui­ze­ze, iar episcopul Andrei Ma­gieru făcea un apel public la foştii bursi­eri pentru a contribui la refacerea capitalului necesar acordării şi pe mai departe a burselor. În cadrul şedinţei s-a decis ca locul de veci al Elenei Ghiba Birta să fie îngrijit pe mai departe de elevele liceului. Atât apelul cât şi hotărârea s-au do­vedit apoi a fi utopice. Fun­da­ţia şi-a încetat existenţa iar mormântul a fost uitat şi năpădit de bă­lării, până la sfârşitul anilor 2000, când urmare a unui apel pe care l-am făcut la conducerea so­cie­tăţii de Gospodărire Comu­na­lă, directorul Ioan Covaci a refăcut şi amenajat locurile de veci ale lui Petru Pipoş şi Elena Ghiba Birta.

Neîndoios,  Elena Ghiba Birta este una dintre figurile remarcabile ale Aradului, filantrop şi su­flet mare, contributor la propă­şi­rea cul­turii arădene şi la susţi­ne­rea ne­mijlocită a valorilor care au dezvol­tat Aradul. Ne permitem o suges­tie Arhiepiscopului Aradului, cel mai în măsură să se implice în aceas­tă chestiune: reînviaţi spiritul Ma­rii Doamne prin reanimarea fundaţiei sale, pentru a continua mi­sionariatul binelui şi al carităţii în urbea noastră, în spiritul ecume­nic şi milostiv proiectat de Elena Ghiba Birta!

Sursa: Observator.info