Ce valoare are un manuscris și mai ales ce valoare are în zilele noas­tre? La o astfel de întrebare veţi găsi răspunsuri la deschide­rea expoziţiei de manuscrise vechi și noi, de astăzi, ora 17.00, în cadrul Bibliotecii Judeţene A. D. Xeno­pol.

 „Cunoașterea umană depinde de etapele în care ea s-a constituit. De aceea, potrivit lui M. Foucault ceea ce dă sens cunoașterii până la urmă este contextul ei și nu ade­vărurile ei. O dovadă este heliocen­trismul, a cărui integrare în cul­tura europeană a durat mai bi­ne de 200 de ani, de la Copernic (1543) prin Newton (1687) și pâ­nă la anularea de către Biserica Catolică a interdicției de publicare a textelor referitoare la heliocentrism (1758). În tot acest timp s-a construit un Zeitgeist (spiritul vremii) al ”revoluției copernica­ne” așa cum l-a numit foarte su­ges­tiv Immanuel Kant.

 Ce anume face în acest context al cunoașterii sau Zeitgeist ca o re­sursă informațională să capete sens? Ce anume face (depășind va­loarea bibliofilă) ca un manuscris să fie mai important decât altul, să fie mai relevant? Nu ve­chimea lui, nu originalitatea lui, nu caligrafia pe care o prezintă, ci contextul la care el trimite și în ca­re se integrează. În ce condiții a fost produs manuscrisul? Cum se lea­gă de viața creatorului său? Ce practică socială a influențat produ­cerea lui etc.? Preocuparea pen­tru a răspunde la astfel de întrebări dă sens nu doar informațiilor oferite ci chiar obiectului ca atare în for­ma sa de document manuscris.

 Contextul în care cunoașterea umană capătă sens depinde atât de bagajul informațional pe care îl aduce cunoașterea cât și de ur­me­le și elementele quasi-arheolo­gice ale mediumului și suportului prin care este transmisă cunoaș­te­rea și care ajută la reconstitui­rea sau retrăirea contextului, Zeitge­is­tului respectiv. În cazul unui ma­nu­scrisului acest context ce oferă sens poate fi reconstituit, plecând nu doar de la ceea ce se spune ci și de la hârtia, cerneala, uzura pa­gi­nilor, petele de cerneală, tăietu­ri­le, ștersăturile și celelalte elemen­te grafice non-textuale regăsite în document. Expoziția pe care o pro­pun încearcă să pună în eviden­ță aceste elemente exterioare și marginale dar inedite care să­lăș­luiesc în diversele manuscrise pe care le deține Biblioteca Jude­țea­nă. Desigur, veți găsi aici docu­mente manuscrise care aparțin ma­rilor donatori și patroni ai bi­blio­tecii noastre precum Alexan­dru D. Xenopol, A. M. Marienes­cu, Csiky Gergely, Márki Sándor etc., însă se regăsesc aici nu doar pentru a-i celebra ci pentru a în­cer­ca un exercițiu de retrăire men­tală a spiritului vremii în care aceș­tia au trăit. Mai mult decât atât, pe lângă manuscrisele vechi am ex­pus și manuscrise noi, din pre­zent, pentru a umple un gol nenatural, aș zice eu, al ignorării și dezinte­resului bibliofil față de documen­tele manuscrise contemporane. Com­parând diversele contexte de secol 18, 19 sau 20, contexte educative, religioase și juridico-ad­minsitrative cu contextul contemporan se poate constata pe viu valoarea epocală și sensul ul­tim al oricărui document manuscris (fie el vechi sau nou, textual sau grafic) în lumea hiper-tehno­logizată pe care ne-o oferă secolul 21.

“Manuscrisul, în totalitatea lui, este expresia intimă a cunoașterii și a dorinței de a cunoaște”- Ma­ri­us Stoica.

Expoziţia poate fi văzută până duminică, la ora 13.

Sursa: Observator.info