În jur de o mie de oameni (trei sferturi veniţi din afara municipiului Arad) au fost prezenţi duminică după amiază în Piaţa „Avram Iancu”, la un miting de protest „împotriva explorării şi exploatării gazelor de şist prin fracturare hidraulică în judeţul Arad, în perimetrele: EX-5 ADEA, EX-6 CURTICI, EX-7 PERIAM şi EX-9 PĂULIŞ”.

Lăsând la o parte maltratarea sinistră a limbii române, lucrare în care parcă îşi propuseseră să se întreacă toţi cei ce luaseră cuvântul, trebuie precizat că suprafaţa de pământ vizată nu reprezintă, totuşi, decât o mică parte a judeţului Arad. Iar ceea ce-i mână pe dânşii în luptă nu sunt deloc sforăitor declaratele sentimente patriotice, nici intens evocatele convingeri ecologice şi nici idealurile altruiste „de a da pâine poporului”, ci pragmatice interese materiale.

Să mă explic: în SUA exploatarea gazelor de şist nu a întâmpinat nici un fel de rezistenţă din partea proprietarilor de pământ, ba dimpotrivă, deoarece acei proprietari, pe ale căror pământuri s-au găsit zăcăminte, au devenit peste noapte milionari. Şi asta deoarece, după legea americană, tot ce se găseşte în subsolul pământului tău, îţi aparţine ţie. În schimb, conform cu legile româneşti asupra proprietăţii, zăcămintele subsolului nu aparţin proprietarului, ci aparţin statului român, adică tuturor celor douăzeci de milioane de români.

Aceasta este deosebirea esenţială, pe care Dimitrie Muscă şi ortacii săi se fac a nu o observa: că vor să decidă doar ei asupra unor resurse care, de fapt şi de drept, aparţin tuturor românilor.

Pentru a se înţelege mai bine raţionamentul, am să fac în final de articol pe „avocatul Diavolului”, punând următoarea întrebare:

- Dacă legea românească ar fi aidoma celei americane şi, deci, în urma unor explorări norocoase, echipa lui Dimitrie Muscă s-ar transforma peste noapte într-un select club de „şistomilionari”, chiar credeţi că i-am mai întâlni noi, muritorii de rând, într-o zi de duminică, protestând pe bulevardele Aradului?

Să fim serioşi: INTERESUL POARTĂ FESUL!

Vasile Zărăndan

P. S. : Iată şi lozinca din „fruntea” demonstranţilor, a cărei grafie o respectăm cu sfinţenie:

          „Ponta vrem apă nu. Otravă”

Sursa: ARQ