Gheorghe Falcă a ?mplinit 10 ani la Primărie

Local

19.06.2014 ⋅ 0 comentarii

Aradul în deceniul lui Falcă!

Se împlinesc în aceste zile zece ani de la câștigarea mandatului de primar al Aradului de către Gheorghe Falcă. Este un deceniu în care Aradul a crescut, s-a dezvoltat, a stârnit polemici, s-a remarcat la nivel național, a fost invidiat și uneori detestat - și din toate aceste sentimente, evoluții, o bună parte s-au datorat prestației primarului și dorinței sale de creștere a vizibilității proprii și a Aradului.

Gheorghe Falcă a câștigat primăria în iunie 2004, în al doilea tur de scrutin, candidând împotriva primarului în exercițiu, Dorel Popa, cu sloganul compus: „Prima dată ordine! ordine în oraș, ordine în Primărie!” Intra în competiție din calitatea de vicepreședinte al Consiliului Județean, după o experiență scurtă în domeniul privat, la o societate de construcții drumuri (unde ajunsese să avanseze rapid pe scara ierarhică). În 2008, principalul său contracandidat a fost tot Dorel Popa, iar în 2012, după schimbarea sistemului electoral și alegerea primarului dintr-un singur tur de scrutin, după modelul de la Consiliul Județean, nu a mai avut nicio dificultate în a fi reales.

Aradul anului 2014 este diferit, din punct de vedere estetic şi economic de Aradul lui 2004. Au fost realizate obiective de mare anvergură, la care poate în 2004 nu se visa, iar imaginea oraşului s-a schimbat radical. E drept, şi condiţiile sunt altele. Suntem campioni naţionali la atragerea fondurilor europene iar universităţile s-au dezvoltat exploziv, asigurând o afluenţă de tineri în oraş – tineri angajaţi în industrie şi în servicii.

În 2014 Aradul avea şomaj aproape inexistent, iar numărul populaţiei active (66 de mii de persoane) îl depăşeşte cu aprox. 20 de mii de persoane pe cel al populaţiei pasive, neangajate. Balanţa comercială este pozitivă, cu exporturi care au depăşit de patru ori nivelul exporturilor dinainte de 1990. Municipiul a trecut cu bine de criza economică şi a continuat să crească. S-au dezvoltat, în ultimii ani, noi zone rezidenţiale care însă nu au dus la scăderea preţurilor pe piaţa imobiliară, ci, paradoxal, la majorare! Asta înseamnă, implicit, şi faptul că arădenii au putere de cumpărare, situându-se la acest capitol peste media naţională. Se datorează asta şi primarului? Cu siguranţă! Aşa cum i se impută nerealizările şi neîmplinirile, uneori cu prea multă patimă, reuşitele îi pot fi atribuite în bună măsură, cu obiectivitate.

Cum a ajuns Gheorghe Falcă în prim-plan?

Ascensiunea politică din perioada 2000-2004 a viitorului primar a avut patru factori determinanți:

1.puternicei sale voințe sale afirmare și capacității de a se mobiliza, de a sacrifica orice altceva pentru asta, fie că este vorba de resurse de timp sau de relații personale, atribute pe care și le-a păstrat nealterate până azi.

2.unui calcul greșit al fostului său șef de la Consiliul Județean, liberalul Caius Parpală, care a lăsat pe seama tânărului Falcă sarcina de a se răfui cu diverse personaje incomode pentru liderii administrației județEne, de unde i s-a și tras, într-o vreme, apelativul „pitbull”, atribuit chiar de Parpală. Socoteala nu a fost foarte bună, fiindcă Falcă s-a călit și a crescut în vizibilitate, și-a creat o notorietate politică, reușind să capitalizeze aparentul deserviciu care i se făcuse

3.presei, care în perioada 2000-2004 a avut un al doilea birou în... biroul vicepreședintelui Consiliului Județean, Gheorghe Falcă. Ziariștii au fost măguliți de deschiderea tânărului vicepreședinte, de modul său franc de exprimare și de disponibilitatea sa totală pentru orice fel de subiecte. Așa a ajuns Falcă să monopolizeze presa locală, pozitiv sau negativ, cu articole de apreciere sau critici vitriolante pe seama sa, devenind un subiect de discuție din tânăr necunoscut în peisajul arădean.

4.tactului socrului său, Gheorghe Seculici, președinte al Partidului Democrat din Arad, care începuse o deschidere a partidului către tineri, permițându-le să se afirme și să se dezvolte. De același val de promovări au beneficiat, atunci Nicolae Ioțcu, devenit senator și liderul grupului senatorial al PD, Ciprian Luca ulterior deputat PSD, Iustin Cionca – primar al orașului Pecica, Florin Manta, șeful Centrului de Dirijare a Zborurilor, Mihaela Vasil, directoarea executivă actuală a Casei de Pensii și Constantin Traian Igaș, devenit întâi deputat, apoi senator și mai târziu ministru de Interne, să îi amintim doar pe cei care și astăzi sunt în prim-plan.

Au contat însă foarte mult temperamentul lui Falcă și voința sa de afirmare, faptul că a muncit mult, nimic nu i s-a părut prea greu și prea obositor, inutil sau neadecvat, în parcursul său. De altfel, a fost primul om politic al Aradului care a și declarat deschis și și-a făcut apoi din asta o filosofie de viață, că își propune să fie politician de carieră. Nimic din faptele sau gesturile sale nu a contrazis acest obiectiv personal! A fost ales de trei ori primarul Aradului iar în 2013 a candidat în competiția internă a Partidului Democrat pentru desemnarea candidatului la președinția româniei, nefăcând un secret din acest obiectiv al său.

O campanie electorală cu mutări sclipitoare şi final fără scrupule

Zăbovesc asupra campaniei electorale din 2004, pentru că produce câteva mutări excepționale, memorabile în jocul politic local.

Gheorghe Falcă înțelege că realizările nu sunt, în sine, o garanție a realegerii. De aceea dezvoltă o politică de alianțe care să rupă din voturile principalului său contracandidat, Dorel Popa. Popa avea impresia că va câștiga din inerție și miza în urma unor negocieri pe susținerea comunității maghiare, căreia i-a satisfăcut cea mai importantă solicitare: reamplasarea Statuii Libertății, într-un parc al Reconcilierii creat prin desființarea uneia dintre popularele și cele mai ieftine zone comerciale arădene (piața rusească); conta, însă, și pe susținerea comunității neoprotestante care a acționat mereu ca un monolit în alegeri, disciplinată și ascultătoare, votându-și candidatul. Or, Dorel Popa era chiar pastor neoprotestant!

Gheorghe Falcă a plusat. Le-a promis maghiarilor mai mult: continuitate în poziția de viceprimar respectiv finanțarea unor proiecte ale UDMR, și de vreme ce statuia lor oricum a fost reamplasată pasărea din mână a fost mai convingătoare pentru ei. UDMR și-a întors fața de la Popa și a marșat cu Falcă, demonstrând că dragostea trece și la maghiari prin stomac, nu prin parc...

A doua mișcare a fost una de geniu. Pentru a scinda monolitul neoprotestant, Falcă îi promite lui Cristian Moisescu funcția de viceprimar, cu condiția de a-l însoți în campania electorală. Cei doi devin nedespărțiți și realizează și un episod antologic: se plimbă, de dragul publicității, cu o bicicletă tandem în fântâna arteziană de la Sala Polivalentă, lăsând impresia unei amiciții strânse, a unei echipe indistructibile. După alegeri, însă, lovitură de teatru: Moisescu nu este votat viceprimar și acuză o lipsă de scrupule a echipei de la Primărie. Ceva mai târziu pleacă și din PDL, generalizându-şi acuzaţiile şi supărarea.Aliatul a devenit duşman... Cazul Moisescu este dovada că machiaverlâcurile se poartă și la noi.

Ce nu a înțeles Cristian Moisescu este că în politică plata se cere în avans, pentru că atunci când devii inutil sunt șanse mici să mai profiți... Pe parcurs, Gheorghe Falcă a mai recidivat cu o mutare inteligentă și l-a atras de partea sa pe Riviș Tipei, președintele cultului penticostal din românia, susținându-l pe fiul său, Lucian, deputat în anul 2008 și strângând legăturile cu un electorat previzibil și recunoscător. Niciun alt politician arădean, în afara lui Falcă, nu a mai avut această claritate de analiză și capacitate de a-și implementa și urmări proiectul. Rău, dar... bun!

De la ”Prima dată ordine”, la DNA şi achitare

În iunie 2004 Gheorghe Falcă venea la primărie cu un mesaj intransigent. La câteva zile după alegeri, mustra public, prin intermediul postului local de televiziune Info TV, reprezentanții unei companii care nu îl felicitaseră pentru succes. Era declarația de intenție a noului edil, și un semnal că nu va fi nici boem simpatic, ca și Cristian Moisescu, nici naiv, ca Dumitru Branc, nici confortabil, ca Dorel Popa. Urma o nouă abordare la primărie, o schimbare de paradigmă în actul administrativ.

Stilul incomod al noului primar i-a transformat rapid pe unii dintre foștii săi susținători în adversari. Poate cel mai notoriu este exemplul lui Leontin Aslău, proprietarul unei construcții neterminate la ștrand, care din agentul de propagandă al schimbării lui Dorel Popa cu Gheorghe Falcă a devenit, în scurt timp, un militant anti-Falcă feroce, ajungând să îl umple pe primar de plângeri și dosare penale. Alți oameni de afaceri, care au susținut candidatura tânărului Falcă, s-au distanțat de el, semn că așteptările din campania electorală nu au avut feed-back-ul dorit după alegeri. Pe de altă parte, apare o nouă protipendadă locală care orbitează în jurul puterii, oameni noi în peisaj, în special tineri, beneficiarii unei poziții privilegiate în Arad.

De perioada primului mandat se leagă scandalul de corupție de la fabrica de Zahăr (soldat cu un proces de câțiva ani, ajuns în ultima fază la Înalta Curte de Casație și Justiție, pe parcursul căruia niciuna dintre instanțele de judecată nu l-a considerat vinovat pe primar de acuzațiile de abuz în serviciu și luare de mită, pentru care fusese inculpat de procurorii DNA) și Afacerea Recons (constând în creșterea capitalului social a companiei municipale care deținea peste 2000 de locuințe și spații comerciale în cele mai bune zone din Arad, prin includerea în acționariat a unor persoane private sau firme; s-a renunțat la inițiativă, la presiunea opiniei publice, a presei și a partidelor politice), două dintre controversatele episoade ale ultimului deceniu. Tot atunci, însă, germinează cele mai importante proiecte de infrastructură ale Aradului: refacerea principalelor căi de rulare a tramvaielor și a șoselelor importante din cartiere, canalizarea cartierelor Gai, Bujac și Sânicolau, reabilitarea cartierului Alfa, lucrări cu caracter istoric, care au dus Aradul la un grad de canalizare de aproape 100%. Proiectele sunt continuate în al doilea mandat, devenind principalele teme de campanie electorală, dar și principalele argumente pentru care primarul este reales, în urma unei campanii electorale extrem de tensionate, cu dese referiri la viața privată a competitorilor (continuându-se în direcția pornită în anul 2004).

Profitând de nominalizarea preşedintelui filialei, Gheorghe Seculici, pentru funcţia de vicepremier al româniei, Falcă îşi consolidează influenţa şi puterea la Arad. Încet-încet, din luna martie a anului 2005, preia iniţiativa şi blindează structurile decizionale ale organizaţiei judeţene şi municipale cu oamenii săi de încredere. Devine, de facto, liderul Partidului Democrat la Arad, decizând cine candidează, cine promovează şi cine are viitor în partid. În jurul preşedintelui de iure, Gheorghe Seculici, rămâne un grup fidel care se subţiază permanent, descurajat în principal de faptul că toate iniţiativele lui Falcă ajung să fie acceptate în partid chiar dacă nu sunt agreate ori susţinute de preşedintele Seculici. Devine, încet-încet, clar încotro se îndreaptă Partidul Democrat.

În campania din 2008, Dorel Popa, care părăsea PSD pentru Partidul Conservator, promitea ”să scoată necuratul din Primărie” și avansa un decalog al actului administrativ, nu a avut nicio șansă în fața unui Falcă susținut de valul național de simpatie față de PDL, de euforia integrării europene a româniei, de realizările mandatului, de celule de activiști în cartiere, de UDMR și de o bună parte a cultului neoprotestant, polarizat de această dată în jurul familiei Tipei. Nici chiar retrogradarea clubului de fotbal UTA, retragerea finanțatorului Nicolae Bara, sloganul lansat de suporterii alb-roșii, "Ghiţă Falcă şi PD au băgat pe UTA-n B", rostogolit abudent pe internet și promisiunea lui Dorel Popa de a aduce un investitor de la București pentru clubul de fotbal, nu au schimbat deznodământul unei campanii electorale câștigată la pas de primar. Se spunea, la vremea respectivă, că Bara a plecat de la Arad supărat că firma sa nu a primit lucrările de realizare a patinoarului; nu mai conta, numărul votanților care mergeau să patineze l-a depășit pe cel al votanților microbiști...

Afirmam la vremea respectivă că Falcă ar fi fost reales și dacă pleca două luni din Arad, înaintea alegerilor, și exact asta era starea de spirit – aura de tânăr politician pus pe fapte mari, de om de acţiune, l-a înconjurat în continuare. În plus, niciun partid nu a fost capabil să se înnoiască, să vină cu un candidat care să surprindă și să incite electoratul. Așa cum avea să se întâmple, de altfel, și în 2012...

Mandatul marilor realizări pentru Arad

Gheorghe Falcă a câştigat în 2008 fără să fi promis absolut nimic electoratului, în afara continuării proiectelor. „Noi construim”, a fost sloganul care a impresionat nu prin formă, ci prin ceea ce l-a umplut de conţinut.

Este greu de crezut că Aradul va depăși vreodată realizările perioadei 2008-2012 şi contextul formidabil de la Bucureşti care a permis promovarea unui număr incredibil de miniştri şi secretari de stat arădeni, care ulterior au susţinut făţiş, concret, dezvoltarea oraşului. Am avut trei miniştri: Constantin Traian Igaş (Interne), Daniel Funeriu (Educaţie), Claudia Boghicevici (Muncă), secretari de stat Eusebiu Pistru (Transporturi), Kiraly Andras (Educaţie), preşedinte ANAF – Sorin Blejnar, preşedintele Comisiei de buget-Finanţe din Senat a fost arădean (Ovidiu Marian), preşedintele Comisiei de Regulament din Camera Deputaţilor (Iustin Cionca), vicepreşedintele Comisiei de buget-Finanţe din Camera Deputaţilor (Adrian Niţu), vicepreşedintele Comisiei de Educaţie din Camera Deputaţilor (Marius Gondor). În acest context, Aradul a devenit o a doua capitală din punct de vedere al investiţiilor publice. drumuri din municipiu au fost asfaltate cu bani aduşi de la Bucureşti, a început realizarea pasajelor pe centura Aradului (centură care a fost închisă), s-a construit un pod nou peste Mureş, în cartierul Alfa, a fost reabilitat Centrul vechi cu podul Traian şi Preparandia, a fost reamenajat Parcul Pădurice, a fost finalizat tronsonul de autostradă Arad-Timişoara cu cinci ieşiri (dintre care trei în municipiu), a început renovarea Colegiului Naţional „Moise Nicoară” (cea mai mare investiţie de acest gen în românia), s-au încheiat lucrările de canalizare şi asfaltarea principalelor artere rutiere, a continuat pavarea trotuarelor şi au fost plantate mii de pătraţi de rulouri de gazon în spaţiile verzi din centrul municipiului. Demolarea garajelor din cartiere a creat zone mai aerisite şi mai largi, neavând efectul negativ de imagine scontat de adversarii primarului.

O controversă majoră a acestui mandat se leagă de remodelarea ştrandului Neptun. În anul 2004, acesta era considerat încă „litoralul Aradului”, atrăgând tineret din judeţele limitrofe cu atmosfera sa de Neptun-Olimp, seară de seară. La sfârşit de săptămână şi rezervările erau greu de făcut, din lipsa spaţiilor. Noul primar a venit însă cu o viziune diferită asupra ştrandului, care a dezvoltat segmentul de scaldă în detrimentul componentei de alimentaţie publică. Marile terase şi restaurante au dispărut pe rând, falimentând răsunător. Ştrandul a fost împrejmuit cu gard, canalizat şi împărţit în trei sectoare, cu mai multe tipuri de acces. Au fost create bazine noi şi s-au pus bazele unei componente de aquapark, prin încălzirea apei în bazine, finalizarea forajului de apă termală şi montarea câtorva tobogane uriaşe. Frumos pentru plajă dar mort pentru agrementul de orice altă natură, incomparabil cu atmosfera de dinainte. Desigur, depopularea şi sucombarea zonei comerciale se poate motiva şi prin apariţia, în aceeaşi perioadă, a celor două mall-uri, prin răspândirea teraselor din centrul oraşului, dar farmecul ştrandului le-ar fi putut concura fără probleme. Din nou, însă, primarul şi-a impus viziunea şi, mai ales, voinţa, iar majoritatea arădenilor a considerat că această cale e mai bună. Gheorghe Falcă a perseverat cu remodelarea ştrandului, anunţând în vara anului 2013 că este gata să extindă bazinele şi că oraşul va cumpăra tobogane şi mai noi şi mai sofisticate, pe locul fostelor terase dezvoltându-se în viitor un parc acvatic similar celor din Ungaria.

O altă temă de dezbatere a reprezentat-o preţul încălzirii apartamentelor. Uniunea Asociaţiilor de locatari l-a indicat pe Falcă responsabilul principal pentru facturile mari, din pricina nesubvenţionării gigacaloriei. Mesajul a fost preluat de PSD, care a încercat, fără succes, să îl transforme în temă electorală. Primarul s-a pronunţat ferm împotriva creşterii subvenţiei la gigacalorie şi a încercat să demonteze acuzaţiile potrivit cărora în românia cel mai scump cost al vieţii este la Arad, sub mandatele lui Gheorghe Falcă. Nu a fost nici el prea convingător, nici opoziţia prea insistentă, mesajul nefiind susţinut cu suficientă putere pentru a-i dăuna primarului.

Discuţii a generat şi modernizarea străzii Meţianu. Lucrarea a fost necesară pentru crearea unui spaţiu pietonal frumos în Arad. Dar este frumos? Mobilierul urban scump şi execuţia lamentabilă a lucrării au alterat percepţia publică a unei investiţii care ar fi trebuit să fie o mândrie a Aradului. Dar să adăugăm, aici, că o problemă o reprezintă şi atitudinea celor care în loc să respecte ceea ce s-a realizat acolo, îşi bat joc: mulţi dintre copacii ornamentali au fost rupţi iar pe bănci, în loc să se stea pe şezut, se umblă în picioare. Sigur că o atenţie la detalii a muncitorilor şi a celor din primărie ar fi fost foarte necesară pentru prevenirea calităţii slabe a amenajării, dar la fel de necesară era şi o responsabilitate a celor cărora li se adresează cu prioritate reabilitarea străzii Meţianu – locatarii din zonă.

Al diolea mandat al primarului se încheie, chiar în preziua alegerilor locale, cu inaugurarea Parcului Pădurice modernizat. Ca multe altele, este şi acesta obiectul criticilor, nu numai din cauza preţului piperat al obiectelor de mobilier stradal, ci şi al aspectului final al parcului dotat cu o fântână arteziană muzicală. Din nou, realizarea este validată însă de arădenii care transformă parcul în cel mai aglomerat loc de repaus din municipiu, un spaţiu unde la sfârşit de săptămână, deşi este ticsit de bănci, nu găseşti locuri libere. Imediat după inaugurare, Parcul Pădurice a început să fie folosit ca scenă a unor spectacole în aer Liber, acolo fiind organizat şi Festivalul de Muzică Americană şi Jazz, al Filarmonicii Arad. În al treilea mandat al primarului, acesta a făcut presiuni asupra Guvernului pentru finanţarea extinderii modernizării parcului, în zona din lateralul Casei de Cultură a Sindicatelor.

Falcă dobândeşte o dimensiune naţională şi scoate Aradul la înaintare

Profitând de poziţia protejatului său, Eusebiu Pistru (pe a cărui soţie a promovat-o viceprimar şi, mai târziu, lider PDL la municipiu) în Ministerul Transporturilor, primarul Aradului a încercat o lovitură în relaţia cu Timişoara, prin unirea aeroporturilor celor două municipii. A propus şi susţinut varianta construirii unei aerogări noi, între cele două oraşe, la o distanţă egală de ambele, pentru a o feri de orgoliile politice. Iniţiativa lui Falcă a fost respinsă de ministrul Anca Boagiu, care a cedat nu numai furiei timişorenilor văzuţi în situaţia de a pierde teren în competiţia cu Aradul, ci şi propriilor sale resentimente faţă de primarul Aradului; Boagiu s-a situat într-o tabără beligerantă în relaţia cu Falcă, şi din acest motiv a avut o colaborare încordată şi cu secretarul său de stat, Pistru, pe care îl percepea ca pe un pupil al primarului. Odată abandonat proiectul, Falcă a recidivat, deschizând discuţia unui pol de dezvoltare Arad-Timişoara care să contrabalanseze puterea economică şi influenţa administrativă a Capitalei. Din nou, propunerea a fost primită cu răceală în oraşul de pe Bega, unde s-a considerat că finul preşedintelui Traian Băsescu caută să îşi extindă influenţa şi controlul asupra resurselor timişorene. Deşi pe moment lăsat în derivă, planul va trebui totuşi rediscutat, la un moment dat, pentru că o colaborare între cele două mari centre de dezvoltare din vestul ţării, o corelare a politicilor publice locale şi a promovare a unui interes comun poate produce avantaje financiare extraordinare pentru ambele. Falcă a avansat ipoteza realizării unei noi localităţi între Arad şi Timişoara, pe fundamentul unui megaparc industrial care să capteze forţa de muncă disponibilă şi să facă vestul ţării şi mai atractiv pentru occidentalii care găsesc aici intersecţia între marile rute comerciale Rotterdam-Istanbul, respectiv Kiev-Belgrad.

La sfârşitul celui de-al doilea mandat, primarul a anunţat că încheierea marilor proiecte de infrastructură va permite lucrări de fineţe, în special în refacerea spaţiilor verzi şi investiţii în cultură.

Ambiţii prezidenţiale

În noiembrie 2011, Gheorghe Falcă şi-a lansat cartea "Societatea vie. Proiect românia 2020", o carte despre politici economice de centru-dreapta şi aplicarea acestora în administraţia locală. La evenimentul de la Bucureşti au fost prezenţi ideologul dreptei, Valeriu Stoica, profesorul universitar Ene Dinga şi fostul ministru de Finanţe, Sebastian Vlădescu. Preconizam atunci că volumul va constitui baza unei platforme politice, ceea ce în anul 2012 avea să se şi întâmple, Gheorghe Falcă anunţându-şi candidatura pentru preşedinţia PDL. Ulterior, s-a retras şi a anunţat că o susţine pe Elena Udrea în competiţia cu Vasile Blaga, dar înaintea congresului de alegeri a plecat în concediu în Statele Unite, stârnind nemulţumirea lui Traian Băsescu şi furia Elenei Udrea. Niciunul dintre cei doi nu avea să îl sprijine câteva luni mai târziu, când primarul Aradului şi-a anunţat candidatura în competiţia internă pentru stabilirea candidatului la preşedinţia româniei. Au fost însă primele enunţuri concrete ale ambiţiilor naţionale ale lui Falcă, iar prin notorietatea sa şi Aradul a acumulat notorietate mai mare la nivel naţional. Falcă a intrat în galeria primarilor vizibili şi urmăriţi de presa naţională, vânaţi de televiziunile de ştiri, făcând pasul de la politicianul local la cel de anvergură naţională. "Gheorghe Falca este unul dintre primarii cu rezultate vizibile, fiind apreciat ca un bun administrator de omologii săi din alte municipii", scria despre el portalul hotnews.ro, în octombrie 2013. De altfel, în acelaşi an, ca şi în anul precedent, a primit distincţia de Primar al Anului de la periodicul de administraţie publică a româniei.

Mandatul proiectelor „de fineţe”

A treia campanie electorală pentru primărie se derulează sub auspiciile patriotismului local. „Aradul e în faţă” este mesajul cu care primarul încearcă să îşi valideze acţiunile şi să îşi mobilizeze electoratul. Beneficiază de un imens avantaj-serviciu: opoziţia îşi schimbă candidatul la primărie cu două luni înainte de alegeri, optând în urma unor aranjamente de culise în Capitală pentru conservatoarea Lia Ardelean, în locul liberalului Gavril Popescu care apucase deja să se lanseze în campanie. Falcă se impune fără cea mai mică problemă şi obţine, împreună cu echipa de la PDL, pentru al şaselea scrutin consecutiv, unul dintre cele mai bune rezultate din ţară pentru dreapta politică. PDL continuă să controleze autoritar Aradul, ceea ce pe primar îl determină să candideze (cu succes) pentru funcţia de preşedinte al organizaţiei judeţene de partid.

În acest al treilea mandat, însă, situaţia lui Falcă este specială. Deşi la putere în Arad, este în opoziţie pe plan naţional şi nu ezită să denunţe relele tratamente la care administraţia locală este supusă din partea Bucureştilor. Sunt blocate lucrările pornite în mandatul 2008-2012 şi finanţate din bugetul central: asfaltări de drumuri în municipiu, finalizarea pasajelor pe centura municipiului şi autostrada dintre Arad şi Nădlac. În primăvara anului 2014, primarul a dipus amplasarea unor panouri lângă cioturile pasajelor, pentru a atrage atenţia celor care tranzitează Aradul că oraşul este vitregit de guvern. Gestul stârneşte furia PSD, care se străduieşte să demonstreze că vina sistării lucrărilor aparţine partidului lui Falcă şi se angajează, în repetate rânduri, că şantierul va fi redeschis. În ciuda poziţiei social-democraţilor, la mijlocul lui 2014 încă nu se lucra la pasajele abandonate în aprilie 2012, ceea ce dă apă la moara primarului şi şubrezeşte credibilitatea oponenţilor săi!

În municipiu încep, într-adevăr, lucrări „de fineţe”: o nouă pasarelă pietonală peste râul Mureş, lipită practic de vechiul pod de pontoane, care facilitează accesul la ştrand; amenajarea celui de-al doilea parc al copiilor pe malul Mureşului, între Parcul Europa şi zona Maranata; gazonarea ajunge în cartiere. Dar cele mai importante proiecte administrative sunt repararea pasarelelor (podurilor) din Grădişte şi Micălaca, lucrare monumentală şi absolut necesară, după mai bine de trei decenii de la ultimele intervenţii de amploare; realizarea unui proiect pentru o reţea de piste de biciclete care va traversa întregul oraş şi va lega centrul de cartiere; cumpărarea primelor tramvaie modernizate, nou-nouţe, pentru Arad. La acest din urmă capitol, este vorba despre tramvaie fabricate chiar la Arad, de Astra Vagoane Călători! Astfel Aradul devine primul oraş din românia care achiziţionează tramvaie noi, româneşti, şi susţine astfel această nouă ramură industrială creată şi exploatată în Arad! Să mai adăugăm că vom avea şi unele dintre cele mai moderne, cele mai economice tramvaie din lume, realizate sub licenţă Siemens! Semnarea contractului a avut loc în 13 iunie, la un an şi o lună de la demararea procedurilor de licitaţie.

În iarna anului 2014, la un an de la lansarea intenţiei la Bruxelles, primarul anunţa oficial înscrierea Aradului în competiţia pentru Capitală Culturală Europeană, un proiect de o anvergură fără precedent în istoria oraşului. Anunţul a fost primit cu entuziasm de o parte a opiniei publice şi cu scepticism de alţii, dar constituirea Asociaţiei Arad – Capitală Culturală Europeană, din personalităţi locale, şi amploarea evenimentelor culturale organizate în prima jumătate a anului sunt argumente care demonstrează viabilitatea proiectului! Putem sta fără niciun complex în faţa oricărui alt candidat, pentru că nu avem nici oameni de calitate mai slabă, nici acţiuni mai puţin valoroase decât ei!

Nici acest al treilea mandat nu este însă scutit de controverse. E vorba de intenţia de mansardare a Palatului Administrativ, operaţiune costisitoare şi socotită inutilă de opoziţia care o contestă vehement. Intenţia există şi a fost anunţată, dar detaliile nu au fost mediatizate. E uşor de pronosticat că vor curge râuri de cerneală pe marginea acestui subiect!

Ambiţii pentru Cetate

O constantă a acestor zece ani a fost lupta pentru dobândirea Cetăţii Aradului. Primăria s-a angajat în relaţia cu Ministerul Apărării Naţionale să realizeze câteva sute de locuinţe şi să facă pentru armată investiţii totale de peste zece milioane de euro, în schimbul Cetăţii. Demersul însă nu s-a finalizat, miniştrii amânând sine die luarea unei decizii. Cel mai mare pas în vederea acestui proiect îl reprezintă semnarea unui protocol cu administraţia locală, dar care nu a fost urmat de niciun demers concret din partea Bucureştiului. Falcă susţine că Aradul se achită de obligaţiile sale şi aşteaptă, în schimb, acelaşi lucru de la Ministerul Apărării. Adversarii săi politici, pe de altă parte, au declarat în repetate rânduri că primăria este cea care trebuie să realizeze ceee ce şi-a asumat în relaţia cu Ministerul. Disputa a ajuns într-un punct mort în primăvara anului 2014, când toate demersurile privind transferarea Cetăţii Aradului către comunitatea locală au fost blocate.

Ce nu s-a făcut în zece ani?!

Indiscutabil, în balanţa activităţii administrative a ultimului deceniu realizările atârnă greu. S-au făcut investiţii de mare amploare şi foarte necesare pentru creşterea calităţii vieţii în Arad. Este discutabil, desigur, dacă acestea ar fi existat şi sub un alt primar. Nu cred. Nu acestea şi nu de această amploare. Gheorghe Falcă şi-a pus amprenta pe dezvoltarea oraşului şi a dus acest proces într-o direcţie generată de viziunea sa proprie.

Ceea ce îi lipseşte însă primarului este un obiectiv peren, de mare vizibilitate şi importanţă nu pentru prezentul Aradului, ci pentru viitor. Marii primari ai acestui oraş şi-au legat numele de câte un obiectiv care a rezistat mai bine de un secol, devenind un simbol local, fie că vorbim despre parcul de pe malul Mureşului, aleea cu tei de pe bulevardul central, construirea Palatului Administrativ, al Teatrului sau al Palatului Cultural. Poate fi acest proiect de anvergură amenajarea unui Mureş navigabil, aşa cum şi-l doreşte primarul Falcă? Nu cred. Aceea ar fi o normalitate. Imaginea pentru istorie are nevoie de realizări de anduranţă care să stea verticale şi în secolele următoare şi să fie obiective de referinţă pentru un Arad care fără ele nu ar putea fi conceput de generaţiile următoare.

Dincolo de asta, însă, sunt chestiuni importante pentru viaţa de zi cu zi care nu se regăsesc în Arad. Cea mai gravă este lipsa parcărilor. Oraşul nu are nicio parcare etajată sau subterană, deşi diverse proiecte au fost vehiculate de mai multe ori. Este, totuşi, nepermis, într-o urbe unde de 11 ani plătim parcarea, fără să existe un semn al ameliorării condiţiilor de parcare!

Ar fi, desigur, şi crearea unei noi zone de agrement, a unui parc municipal modern de tip occidental, cu terenuri de sport, luciu de apă, piste pentru alergare şi o faună diversă – o oază de recreere în oraş sau la periferie care să completeze oferta pădurii Ceala, a Parcului Natural Lunca Mureşului care trebuie să rămână cât mai sălbatic cu putinţă.

Nu în ultimul rând, este vorba despre transformarea Aradului dintr-un oraş de tranzit într-un oraş-destinaţie, ceea ce generează dezvoltarea serviciilor şi oportunităţi noi pentru populaţie; în această direcţie, care ar presupune atractibilizarea unor instituţii de cultură şi crearea altora, nu s-a făcut mai nimic în ultimii zece ani. Poate demersul Capitalei culturale europene va regla situaţia...

Un reproş constant adus primarului a fost insuficienta implicare la clubul de fotbal UTA. Predecesorii săi, Dumitru Branc şi Dorel Popa, au căutat soluţii şi s-au angajat personal în susţinerea echipei. Branc, de exemplu, şi-a asumat şi funcţia de preşedinte de onoare, ca semnal al intenţiilor sale, participând la soluţia de salvare a UTA-ei de la retrogradarea în liga a treia. Anul acesta echipa a fost exclusă din campionat, încheind astfel ruşinos istoria sa de aproape 70 de ani. Întrebarea pe care o pun insistent suporterii este de ce alte oraşe pot găsi resurse de finanţare a clubului lor (Iaşi şi Timişoara, de exemplu) dar Aradul nu?! „La noi funcţionarii suflă şi în iaurtul scos din frigider”, răspunde primarul, referindu-se la felul în care funcţionarii din primărie caută să se protejeze de eventualele consecinţe ale semnării unor documente pentru care ar putea fi cercetaţi penal, la un moment dat.

Urmează un al patrulea mandat?

Nu încape îndoială că Gheorghe Falcă va candida pentru al patrulea mandat. Va fi greu de detronat, dacă legea electorală va rămâne neschimbată, şi nu cred că PSD, doar pentru a-l mişca pe Falcă, va face vreo modificare şi va pune în pericol sute de primari ai săi în toată ţara. Alegerea edilului dintr-un singur tur a dat câştig de cauză în 98% din cazuri primarilor în exerciţiu, la scrutinul precedent; cei care nu au greşit flagrant, care s-au mişcat pentru localităţile lor, au câştigat fără probleme. Nu va fi altfel nici în 2016.

Sunt semne că primarul începe să cultive în jurul său posibili succesori, unii din politică, alţii din societatea civilă (a promovat din afara mediului politic câţiva apropiaţi ai săi în Consiliul Local şi pregăteşte pentru alegerile următoare încă un val de înnoire). Dar sunt sceptic cu privire la cedarea mandatului către oricare dintre aceştia. Falcă are nevoie de puncte de sprijin, nu de un substitut. Nu va ceda puterea de bună voie, decât dacă asta înseamnă dobândirea unei puteri şi mai mari; de pildă, renunţă la Arad pentru o poziţie decizională la Bucureşti. Dar are susţinerea şi capacitatea de a se impune în Capitală? Alegerile din PDL ne-au arătat că, deocamdată, nu are. Însă crearea unui noul pol al dreptei şi rearanjarea factorilor de influenţă i-ar putea crea teoretic un culoar. Face parte în continuare din generaţia tânără, are avantajul rezultatelor de la Arad şi prin prisma acestora îşi poate permite să lovească cu pumnul în masă. Urmează însă un nou semn de întrebare: va renunţa Gheorghe Falcă la acest avantaj, când chiar exemplul său personal demonstrează că pericolul poate veni din cele mai apropiate cercuri, de la cei pe care i-ai cultivat?! Ar pleca la Bucureşti fără susţinerea unei organizaţii puternice, vocale, respectabile; şi-ar mai putea garanta să fie susţinut de această organizaţie dacă se detaşează de ea şi face pasul spre Capitală, mizând pe un succesor (aş fi spus loial, dar în politică nu putem vorbi despre loialitate)?

O vorbă românească spune că cei pe care nu îi laşi să moară, nu te lasă să trăieşti. Gheorghe Falcă cunoaşte foarte bine acest proverb!

Obiectivele mari ale lui Gheorghe Falcă

-Dobândirea de către municipalitate a Cetăţii Aradului

-Câştigarea titlului de Capitală Culturală Europeană în 2021

-Mureşul navigabil

-Polul de dezvoltare Arad-Timişoara

-Parcări subterane în Piaţa Avram Iancu şi Piaţa Catedralei

-piste de biciclete în Arad

-Mansardarea Palatului Administrativ

Realizările cele mai importante

-canalizare Gai, Bujac, Sânicolau

-Închiderea inelului de centură a Aradului