Boala o ţine la pat, iar statul nu vrea să îi recunoască handicapul vizibil, pe care îl are, pentru că... aşa prevede legea. Din pix, comisiile de evaluare au dispus împotriva unui ajutor vital de care pacienta are nevoie, aşa că statul o privează de pensie. Femeia are picioarele umflate atât de tare, încît membrele îi sunt mai groase decât circumferinţa trupului.

Practic, bolnava nu poate să facă niciun pas fără ajutor, nu merge la toaletă, nu poate să gătească sau să facă baie. Tocmai de aceea, Olimpia Hardău a solicitat evaluarea unei comisii de specialitate, pentru încadrarea într-un grad de handicap- necesară obţinerii unui venit din partea statului, pentru persoana care o îngrijeşte.

Soţul femeii este cel care ar trebui să beneficieze, conform legii, de un ajutor lunar din partea statului, însă pensia nu poate fi acordată decât dacă pacienta obţine recunoaşterea handicapului sever de care suferă.

Comisiile care au făcut această evaluare spun însă că, teoretic, boala nu se poate încadra în această categorie. Picioarele femeii s-au umflat atât de mult, încât acum, de la 60 de kilograme, ea a ajuns la 115. Practic, picioarele i-au adus o greutate aproape dublă. Acest lucru îi face viaţa atât de grea, încît nici la toaletă nu mai merge neînsoţită.

Olimpia Hardău s-a îmbolnăvit în urmă cu 20 de ani, când a fost operată, fiindu-i extirpaţi ganglionii limfatici. La o lună după intervenţia chirurgicală, femeii i s-au umflat picioarele, iar din 2004 a ajuns să cântărească enorm. Picioarele i-au devenit povară, aşa că a cerut ajutor. Comisiile de evaluare a persoanelor cu handicap i-au refuzat dreptul la un însoţitor pentru că, teoretic, aşa prevede legea.

„Doamna şi-a depus un dosar cu documentele pentru evaluare în vederea încadrării într-un grad de handicap. Dosarul nu a putut fi soluţionat întrucat nu au fost întrunite criteriile medico-psiho-sociale prevăzute de legea în vigoare”, spune Vanina Vanci, purtător de cuvânt DGASPC Arad.

La Bucureşti, Comisia Superioară de evaluare a persoanelor cu handicap a întărit decizia Comisiei de la Arad, privînd-o pe femeie de un drept vital, acela de a fi ajutată de un asistent remunerat.

Acum, singura speranţă a femeii este legată de faptul că cineva ar putea să-i schimbe destinul, modificând legislaţia... Poate acum, că tot este campanie electorală...

Sursa: ARQ