Cetatea Aradului, ridicată de Habsburgi în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, se află în prezent în administrarea Ministerului Apărării Naţionale şi a ajuns într-o avansată stare de paragină, scrie pressalert.ro.

Arădenii au făcut numeroase demersuri pentru ca Cetatea Aradului să intre în circuitul civil şi să fie restaurată, pentru a fi inclusă într-un circuit turistic. Cetatea a fost o sursă de inspiraţie şi pentru tânăra arhitectă Amalia Ignuţa, absolventă a Facultăţii de Arhitectură Timişoara, care şi-a ales ca subiect pentru lucrarea de licenţă reabilitarea Cetăţii Aradului, abordând această temă într-un mod foarte complex.

Proiect de reabilitare

După o prezentare a contextului în care a fost construită cetatea, descrierea acesteia şi locul ei actual în structura oraşului, tânăra arhitectă propune cîteva soluţii realizabile în mai multe etape pentru ca acest vestigiu istoric, împreună cu întreaga zonă, să devină un punct turistic important al Aradului. Proiectul Amaliei Ignuţa vizează dezvoltarea culturală, de agrement şi economică a zonei, urmând ca, în timp, aici să poată fi organizate evenimente de mare anvergură.

Acesta are în vedere un acces cât mai facil pe peninsula pe care se află cetatea, revitalizarea ştrandului şi reabilitarea culoarului verde al Mureşului, restaurarea mănăstirii franciscane şi a celor două cazărmi din interiorul cetăţii, inundarea şanţului de apărare de pe latura sudică şi amenajarea unor mici porturi care să lege oraşul de cetate. Printre traseele tematice este prevăzut şi unul deasupra zidurilor cetăţii, care să ofere o perspectivă panoramică asupra unui oraş care, aflat în câmpie, nu are prea multe locuri din care oraşul să poată fi privit în ansamblul său.

La rândul ei, cetatea ar putea fi admirată în ansamblul ei din alte puncte înalte ale oraşului, căci o particularitate a acesteia, în comparaţie cu cele de la Timişoara sau Alba Iulia este aceea că nu a fost gândită în jurul unui centru construit ci în afara oraşului locuit, ca o alternativă cu caracter defensiv în caz de primejdie, fiind mai greu de depistat într-un peisaj de câmpie.

Cum aproximativ jumătate din cele 200 de hectare ale peninsulei sunt acoperite de spaţiu verde, acest adevărat parc natural care s-a dezvoltat în timp ar putea reprezenta cea mai mare atracţie a zonei, dacă ar fi amenajat după anumite criterii tematice.

Sursa: ARQ