Odată ieșit pe ușile gării din Arad, trecând liniile de tramvai, ți se înfățișează un peisaj pe cât de dezolant, pe atât de înspăimântător.

Zona ce ar trebui să constituie o primă impresie în legătură cu acest oraș se prezintă în fața noastră ca fiind una ruptă dintr-un cartier mărginaș, iar mai apoi transpusă în fața magazinelor, restaurantelor și blocurilor de pe strada Miron Costin. 

 ,,Oamenii străzii”. Această denumire ar putea cu ușurință fi aplicată persoanelor demne de cazuri sociale. În grupuri sau de unii singuri, reprezintă în adevăratul sens al cuvântului un real pericol, pentru cei care circulă în zona străzii Miron Costin. Agresiunile asupra trecătoriilor, poluarea fonică, dar și cea a solului – prin faptul că nu ezită în a arunca deșeurile pe lângă coșul de gunoi- și starea aproape permanentă de inconștiență în care se află datorită drogurilor consumate sunt câteva dintre motivele care susțin afirmația anterioară.

La un moment dat ar putea apărea curiozitatea generală în legătură cu faptul că până în momentul de față nu li s-a găsit un adăpost. Răspunsul e simplu: nu a fost nevoie. Aceste persoane au transformat, în decursul perioadei de când s-au instalat acolo, strada în propria locuință. Însă una la comun, lipsită de pereți despărțitori. 

Nu e îndeajuns ca un raid sa fie efectuat printre aceștia o dată pe săptămână sau în momentul în care un conflict obișnuit ajunge să degenereze atât de mult încât să se tranforme într-o stare critică, ci toată acestă situație ar trebui privită ca o problemă, iar mai apoi rezolvată.

Bene Alexandra, voluntar ARQ, Interact Cetate Arad

Sursa: ARQ