"Afara-i frig, in casa-i frig
Deschid fereastra larg si strig:
- Sa ne traiesti partid iubit
Ca ne-ai calit!"

     (folclor din "iepoca")

 

fARAD, adica "un festivalul de film documentar original in peisajul national si regional, a carui identitate se inspira din pozitia de frontiera a Aradului" (Daniela Padurean Andreica), organizat de Centrul Municipal de Cultura, a inceput in seara de joi, 6 octombrie, la Cinema ARTA, ca in fiecare an, sub directia artistica a Monei Nicoara.

Cea dintai proiectie a festivalului a fost "Sub soarele Partidului", precedat de un scurt documentar de un sfert de ceas, semnat de doi tineri regizori aradeni, Mihai Salajan si Adina-Laura Bulibasa si unde este inventariata cu umor existenta acelei cutii de beton, numita LIBELULA, cu locatarii si reflexele lor cu tot. O existenta inceputa in „epoca de aur” a comunismului nationalist si prelungita cu minime modificari pana in contemporaneitate.  

"Sub soarele Partidului" - parafrazand ironic titlul unui roman celebru, "Sous le soleil du Satan", al filosofului mistic francez Georges Bernanos, carte dupa care s-a turnat de altfel si un film (Palme d'or/ Cannes 1987) -  este un documentar exceptional, in care regizorul Vitaly Mansky reuseste sa dea un raspuns magistral celor ce se joaca cu intrebari tinand de istoria contrafactuala: oare ce s-ar fi intamplat daca nasul Cleopatrei ar fi fost mai scurt?  oare ce s-ar fi intamplat daca Pilat l-ar fi gratiat pe Cristos? oare ce s-ar fi intamlat daca nu s-ar fi rezolvat criza rachetelor din Cuba? etc.

Ei bine, ne spune regizorul, filmand viata de zi cu zi a unei familii din Coreea de Nord din Anul Domnului 2015, iata ce s-ar fi intamplat in Romania si in celelalte state foste comuniste, daca nu ar fi fost miraculoasele revolutii din 1989.

Execelnta initiativa Monei Nicoara si a lui Mihai Chirilov de a da startul festivalului cu acest film, caci ideea "Soarelui lui Satan" suceste inca mintile multor romani, insa personal am avut si un sentiment de DEJA VU, urmarind proiectia dardaind de frig, exact ca in urma cu 30 de ani, cand, in acelasi cinematograf neincalzit, vizionasem de doua ori la rand GLISSANDO, pentru care venisem tocmai de la Sebis.

Stiu ca, aidoma vaccinarii profilactice si cultura costa a dracului de multi bani, dar mai stiu, de asemenea, si ca e cel mai eficace vaccin impotriva prostiei.

Adica impotriva soarelui negru al lui Satan, a comunismului, dragi tovarasi si "pretini"!

Sursa: ARQ