Dupa un sezon de vanatoare cu o iarna grea in care vanatorii au indurat frigul si omatul pe cararile codrilor in cautarea vanatului, iata ca a venit din nou vremea ca armele sa taca, sa nu mai glasuiasca pe vaile si culmile padurilor de la Talagiu, sau Tisa-Luncsoara si Halmagiu.

A venit vremea sa punem pustile in dulap pentru a lasa vanatul sa se inmulteasca din nou, sa-si creasca o noua generatie de pui  in pace si liniste dupa cum e legea firii. De acum si pana spre toamna nu se vor mai auzi cainii „batand pe porc in padure” , nu va mai fi goana cu ei la mistreti, pentru ca s-a inchis sezonul de vanatoare la goana, singurul mod de a mai putea vana mistret este panda de seara sau dimineata si doar la masculi(vier).

Asa dupa cum e obiceiul vanatoresc la incheierea fiecarui sezon de vanatoare, toti puscasii unei grupe se aduna pentru a petrece cu cantec, joc, voie buna si o masa vanatoresca.

Sambata, 11 februarie, grupa de vanatoare de pe fondul 64 Tisa –Luncsoara-Talagiu, a sarbatorit la caminul cultural din Talagiu „inchiderea sezonului de vanatoare”, la mistreti. Desigur au avut si muzicanti adusi de departe din Tara Motilor mai precis, formatia Armonik din Alba.

La petrecere au participat vanatorii din grupa, din zona Halmagiului, Plescuta-Talagiu si Pancota. Au fost desigur si invitati printre care primarul comunei Plescuta, domnul Viorel Groza si doamnna Raluca Groza, parintele paroh din Talagiu, dar si prietenii, rudele vanatorilor.

Organizatorul principal al balului a fost Nicusor Floriciu (paznicul de vanatoare), ajutat de ortasii din loc, dar si de rudele lor (Voichita Floriciu, Nicoleta Gomoi, Maria Caba si altii) pentru ca acesti oameni simpli, dar cu suflet bun stiu sa fie mereu uniti si aproape unul de altul la nevoie.

Surpriza serii a fost faptul ca unul dintre “gonasi”, un om deosebit si indragit de toti vanatorii, Sandel Gomoi si-a sarbatorit ziua de nastere, asa ca formatia Armonik si toti participantii, i-am cantat si i-am  urat „La multi ani!”.

A fost o seara frumoasa in care toti s-au simtit bine, cu cantece si povesti de vanatoare, cu amintiri de neuitat a clipelor petrecute in stand, ori pe goana in padurile Talagiului ori ale Halmagiului, alaturi de ortaci si de cainii de vanatoare.

Tocmai aceste amintiri si socializari fac ca legatura de prietenie intre vanatori sa fie vie, asa cum viu este “Maria sa Codrul” care in fiecare toamna ne primeste in imparatia lui pentru a lua o parte din ceea ce natura i-a daruit, vanatul.

Petrecerea a tinut pana dupa miezul noptii cand rand pe rand prietenii si ortacii si-au spus la revedere pana la toamna, lasand in urma intre frumoasele paduri, Talagiul si amintirile frumoase petrecute in acesti codrii de necuprins.
 

Sursa: ARQ