Sarbatoarea Floriilor si portul popular la Paiuseni
11.04.2017 ⋅ 0 comentarii
Paiuseniul este unul dintre cele mai pitoresti sate din judetul Arad, asezat de-a lungul unei vai asa cum sade bine unui sat de padureni, care inca mai pastreaza frumusetea traditiei si a obiceiurilor mostenite de la inaintasi.
Aici se imbina armoios trecutul cu prezentul, aici vezi case batranesti asa cum erau in urma cu o suta de ani, dar in acelasi timp vezi case noi, frumoase cu tot confortul, cu apa potabila trasa in locuinte adusa prin cadere de la izvoarele din deal, iar oamenii isi fac tot ceea ce este necesar pentru un trai confortabil intre padurile frumoase si de-a lungul vaii care curge susotind fara incetare.
Paiusananii sunt legati sufleteste de locurile natale, de padurile care aproape se „huluie” pe casele din sat, dar tocmai acest fapt da un farmec aparte acestor meleaguri minunate. Portul popular aici se pastreaza cu mandrie si dragoste, mai ales de femei pentru ca paiusananile sunt femei frumoase, aprige si faloase, mandre de portul lor popular.
Un cantec foarte frumos interpretat de o paiusanana (doamna Liliana Paiusan) spune cam asa:
„Mandre-s paisananile cum is vara florile, duminica-n sarbatori isi iau sumnile cu flori si carpile de matasa ca sa fie mai frumoasa” si asa sunt, frumoase, dar si faloase de portul lor popular care le reprezinta si asa cum am spus si cu alta ocazie, chiar in Arad daca vin paisananile se imbraca in frumosul lor port.
Sarbatoarea Floriilor este cea mai insemnata zi din an din punct de vedere a portului ,cand majoritatea femeilor indiferent de varsta imbraca frumoasele costume populare cand merg la biserica. Este ceva deosebit de frumos sa vezi venind pe „ulita” spre biserica grupuri de femei si fete din partea de sus si din partea de jos a satului Paiuseni (fiind cel mai lung sat din judetul Arad, de 7,8 km) imbracate in frumosul port popular, indiferent ca este un costum vechi de peste o suta de ani sau un costum nou foarte frumos brodat.
Vazandu-le cum vin spre biserica, mi-am adus aminte de frumosul cantec care se canta mereu prin anii 60-70, mai ales la tara, „Tarancuta, tarancuta...”.
Am vazut fete frumoase in costume populare de Maramures, din tara Oasului, dar si din frumoasa Bucovina, semn ca aici la Paiuseni convietuiesc impreuna cu localnicii si oameni veniti pentru totdeauna pe aceste meleaguri, care insa isi aduc aportul lor la pastrarea traditiei si poarta cu mandrie costumele lor populare.
Trebuie sa recunosc ca mi-am dorit sa vad acest lucru de vreo doi ani de cand am auzit de acest frumos obicei care din pacate a fost abandonat de locuitorii de la sate, insa iata ca la Paiuseni traditia si frumosul sunt acasa si as putea spune ca acest lucru este chiar unicat in judetul Arad.
Sarbatoarea Floriilor are un farmec si frumusete aparte fiind si perioada cand pomii infloresc, totul este verde, dar este si momentul in care ne apropiem mai mult de Dumnezeu, de cele sfinte, de casa lui Dumnezeu, de biserica , si atunci cu mic cu mare lumea se aduna la slujba cu smerenie in suflete.
Biserica din Paiuseni este o bisericuta mai mica, dar frumoasa, am simtit acea caldura sufleteasca care face omul, fie el si pentru prima data (in cazul meu) in acest lacas, sa se simta acasa. Ma uitam peste enoriasi si am vazut biserica plina, oameni care iubesc pe Dumnezeu, oameni credinciosi, dar in acelasi timp am vazut copilasi, un semn ca parintii isi educa copii in spirit crestinesc.
Dupa slujba toata lumea cu ramuri de salcie in mana, socializeaza in fata bisericii intalnindu-se rude si prieteni, bucurandu-se impreuna, pentru ca oamenii dintr-o comunitate mica se ajuta si tin unii la altii, se inteleg mai bine, dar sunt si foarte ospitalieri.
Nu am putut pleca din Paiuseni fara a colinda asezarea si a va prezenta o frantura din frumusetile acestui sat codrenesc, parca din alta lume, o lume mai buna, de care eu sunt legat sufleteste de mai bine de doua zeci si cinci de ani.
Am dorit sa va aduc primavara in suflete acum cand florile si-au desfacut frumoasele petale, cand primavara isi face simtita prezenta si totul prinde din nou viata, cu padurea care incepe sa inverzeasca din nou dand un farmec si frumusete aparte locului, un loc care imi aduce aminte de copilaria mea petrecuta la tara. Oamenii si locurile de aici sint altfel ,oamenii mai buni ,poate mai simpii , dar sint prietenosi si ospitalieri , iar asezarea este deosebit de frumoasa si cred ca acest lucru ma face sa ma reintorc cu drag intotdeauna la Paiuseni ,intre prieteni unde ma simt antotdeauna ca acasa.
Sursa: ARQ
Autor: Dorin Bodea ⋅