Vechiul proverb romanesc "Omul sfinteste locul" s-a adeverit inca odata duminica, 30 iulie, cand preotul Blaj Mihai Octavian, stramutat la inceputul acestui an la Biserica Ortodoxa din Gradiste, a adus cu dansul la Arad si, iata, a si organizat aici, "Festivalul Romanilor de Pretutindeni", eveniment petrecut cu sfintenie in ultimii sapte ani la Covasant.

Asa ca in cursul dupa-amiezii de duminica romanii din Serbia (Valea Timocului si Banatul Sarbesc), Republica Moldova (Chisinau), Ucraina si Ungaria, invesmantati in portul national romanesc, exact cum a fost pastrat de-a lungul vremii in regiunea respectiva, si-au dat intalnire la Noua Catedrala Ortodoxa, de unde alaiul, in frunte cu drapelul tricolor si Icoana Maicii Domnului (simboluri ce nu mai necesita explicatii), a trecut peste podul de la Gradiste (inca un simbol?!) si s-a reunit in curtea bisericii ortodoxe din cartier.

Aici, in prezenta reprezentantilor clerului si ai clasei politice, oaspetii au prezentat dansuri populare si cantece romanesti specifice zonei in care traiesc.

(Chemati, desigur, de probleme ce nu mai sufereau amanare, mare parte dintre oficialitati (bisericesti si laice deopotriva), s-au retras la treburile lor, imediat dupa ce si-au rostit discursurile. Si e menit sa ne puna pe ganduri faptul ca inalti prelati fac flagrante dezacorduri gramaticale in cuvantarile lor. Tocmai dansii, care sunt slujitori ai Cuvantului! Si atunci ce mai poti sa-i pretinzi unui politician, care este "la baza" inginer sau marinar!?).

De ce este important un astfel de festival?

Parintele Blaj ne da exemplul acelor familii de romani de pe Valea Timocului, unde bunicii nu mai reusesc sa comunice cu nepotii, deoarece batranii nu si-au insusit limba ofociala, sarba, in acest caz, iar nepotii nu au fost invatati limba romana!!!

Si ar mai fi un argument cu bataie lunga: Prin aceste mici comunitati romanesti obligate sa vietuiasca printre straini, noi romanii, ca natiune, putem experimenta (teste, simula), ce ne asteapta  IDENTITAR in viitorul pe termen mediu al Uniunii Europene si in viitorul pe termen lung intr-o epoca a globalizarii planetare:

Adica, vom exista ca romani, daca ne vom putea afirma cultural (limba, literatura, traditii), sau nu vom mai fi deloc!!!

Vasile Zarandan

Sursa: ARQ