Noiembrie... frunze ruginii, melancolie, parcuri singuratice. Multe din evenimentele care ne compun existenta stau sub semnul ritualizarii – al unei profane ritualizari. Oameni cu ceasuri, dar mereu fara timp, alergam de parca viata noastra ar fi o cursa contracronometru. Exista insa si ceremoniale care deschid ferestre spre frumusetea si spre bunatatea din noi. Un asemenea eveniment cu traditie este Marsul lampioanelor.

Vineri 12 noiembrie, o seara altfel a schimbat monotonia cartierului Aradul Nou. Patru sute de elevi de la Liceul Teoretic „ADAM MULLER GUTTENBRUNN” – ciclul primar, sectia germana, precum si unele clase de la sectia romana, impreuna cu parintii, bunicii si profesorii lor – au umplut curtea renumitei Cladiri 67, apoi Biserica Romano-Catolica din cartier si, in cele din urma, parcul bisericii, cu rasete si lumina. Conform traditiei, cu o zi inainte, cu totii l-au sarbatorit pe Sfantul Martin. Marea de felinare colorate, cantecele si buna dispozitie a tuturor au trezit surasul si incantarea trecatorilor.

Procesiunea a culminat in biserica unde lampioanele confectionate chiar de catre cei mici, s-au stins dand cu totii ascultare, in liniste scurtului program artistic sustinut de catre elevii claselor I B, a II-a B, a III-a A si B, a IV-a A si B, precum si legendei Sfantului Martin de Tours.

Legendele spun ca, pe vremea cand era soldat, intalnind  un om sarman care ingheta de frig, sfantul a luat sabia, si-a despicat mantia si a impartit-o cu cel suferind. Domnul l-a pus la incercare, iar Martin a simtit astfel chemarea de a sluji crestinismul, devenind calugar si mai tarziu episcop de Tours.

Deoarece se zice, ca a adus lumina in sufletele oamenilor, de Ziua Sfantului Martin copiii confectioneaza lampioane cu care merg apoi la biserica si infaptuiesc fapte bune. Noi, de exemplu, am impartit covrigul cu cei dragi si nu numai.

Sursa: ARQ