FRUMOASA MANIFESTATIUNE ROMANEASCA LA CASA NATIONALA DIN PARNEAVA
17.11.2017 ⋅ 0 comentarii
Ne folosim dintru inceput de una din exprimarile prof.univ.dr.Corneliu Padureanu, fiu al Parnevei, care , in calitate de moderator al Zilei Cartierului Parneava si-a imaginat cam cum ar fi titrat ziarul vremii, Romanul , 1912 intalnirea anuala a locuitorilor.De fapt cea din titlu , nu surclaseaza cu nimic nici varianta a doua, Cantecul si dansul au rasunat din nou la Casa Nationala!
Astfel, in prezenta unor oameni de cultura aradeni, istorici, arhivisti, universitari, cadre didactice de la Scoala Gimnaziala Iosif Moldovan, membri ai Asociatiei Parnevenilor, fii ai cartierului, cercetatori, iubitori de frumos , reprezentanti ai Bibliotecii Judetene , impreuna cu dr.Doru Sinaci, director, cea de-a noua editie a Zilelor Cartierului Parneava a debutat sub cupola unei blande toamne si sub cortegiul amintirilor , toate adunate sub acelasi acoperemant, Casa Nationala.
De fapt, inaugurata la 12 octombrie 1902, Casa Nationala , azi cunoscuta ori Casa Puskin ori Millenium, a fost lacasul de suflet al locuitorilor de-atunci, care, manati de idealuri, se intruneau aici pentru a pune la cale inalte dorinti, izvorate din sincere inimi, una fiind Unirea cea Mare , spune profesorul filolog , de sorginte covasanteana si adoptat de cartier prin vrednica slujire la Scoala nr.3, Virgiliu Bradin.Tot Domnia Sa a exprimat in cuvinte frumoase pasiunea pentru acest multietnic , multiconfesional cartier, asezat nu departe de centrul orasului, Un suburbiu romanesc al Aradului, caruia, i-a daruit, gratie documentelor vremii-Moise Colarov, dar si amintirilor varstnicilor, cu care , indeobste, s-a intersectat pe vremea lungii sale Calatorii Dascalesti aici, cateva carti de o importanta inestimabila, azi , poate Strajeri ai istoriei parnevene o pasiune care l-a cercetat o buna bucata de vreme.
De fapt, ca laorice sarbatoare, invitatii s-au delectat cu privirea dar si cu ascultarea celor care, vreme de noua ani , au tinut ...Sus Steagul de Parneava.
Astfel domnul deputat de Arad, Glad Varga, presedinte al Asociatiei Educatio, a rememorat cu sufletul strans de ghemul amintirilor, vremea , nu numai a anilor de scoala de aici , ci mai ales a creionat chipul iconic al dascalilor,care i-au insuflat dragostea pentru cunoastere, iar modelul familiilor dascalilor Bradin si Covaci ii sunt si-acum, parghii in frumoasa parcurgere profesionala.Desigur , in inceputurile Zlelor Parnevei s-a alaturat acestei idei, care, iata, ajunsa la a noua editie, va face ecou peste timp la fel ca aceea a Centenarului Marii Uniri.
Un alt invitat, conf.dr.Adrian Nitu a punctat importanta a punctat despre intiparirea acestui asezamant in memoria colectiva ca unul dereferinta dar care din pacate azi slujeste mai putin trecutului, fiind rcunoscut ca si Casa Puskin sau Millenium.
Ca vatra veche aradeana, Parneava renaste cu fiecare zi ce trece iar traditiile si obiceiurile, oamenii cu portul si casele lor, au fost descrisi de acelasi fiu al cartierului, prof.dr.Corneliu Padurean.
Rememorate in vremuri de azi, ele au fost purtate pe talpa de joc si freamat de ecou tarziu de tinerii de azi, membri ai Formatiei Ansamblului Zarandul de la Palatul Copiilor, instructor coregraf, profesor Vasile Peri, solist, Alexandra Dragan, care au interpretat un potpuriu din zone folclorice aradene, sfarsind cu Tara Salajului.
Indiferent de confesiune, obiceiurile parnevenilor , romani, maghiari, sarbi, au pastrat si acel fior al colindelor strabune, transpuse la Ziua Cartierului prin vocea de neasmuit a teologului drd.Paul Krizner, care s-a bucurat de sufragiile distinsului auditoriu.
Ziua acestui cartier aradean a fost ca o Intoarcere in Timp....
In umbra Cercurilor neumbrite de Cerurile de-altadata zace Istoria. Scrisa.Iar din prisma unor adevaruri istorice se nasc Povesti romantate cu parfum de crini si culori nevestede.Una dntre acestea a fost frumos rastalmacita de un alt Fiu al Parnevei, Omul de cultura, profesorul Horia Truta, care a spicuit din Atmosfera inceputului de secol XX .Petrecerea costumata a Reuniunii Femeilor Romane.
Sala Mare a Cazinei
era bine aranjata si impodobita atent.Ramurile de brad impletite cu panglici colorate si baloane ce atarnau pe albul peretilor spoiti n toamna ii dadeau aspect sarbatoresc...
Pregatirile pentru bal au inceput cu mult inainte ...
Zgomotul asurzitor al trasurilor ce goneau pe strada de curand pietruita anunta sosirea oaspetilor delicati ...dragalasele domnisoare , toate costumate popular au inconjurat sala brat la brat...frizurile gingaselor costumate erau uniforme...
Se puteau recunoaste costumele de Ineu ..., cele din Podgoria Minis Maderat...
Fetele notarului din Varfurile surorile Melania si Lucretia Ionescu purtau costumele facute la Halmagiu..toti treceau prin emotiile asteptatului Bal al fetelor costumate...Iata cum atmosfera Balului cat un Cerc rotund de Soare ne-a incalzit atmosfera anilor de la Casa Nationala, ctitorie a arhitectului Emil Tabacovici, si nu numai cand parneveni de vaza, Sava Raicu, Nicolae Oncu, Iuliana Raicu,au presarat franturi de epoca peste noi,cei, care deopotriva, am fost, mai devreme ori mai tarziu, Fii adoptivi sau statornici ai acestui cartier.
Si daca in 2008 ne-am adunat , azi ne adunam pentru a noua oara multumita Asociatiei parnevenilor dar si Centrului Municipal de Cultura, a subliniat prof.dr.Corneliu Padurean.
Iar Casa Nationala , este si va ramane prima cladire dedicata spiritului romanesc, ca un reper alidentitatii i multietnicitatii.Inteleasa din vremuri ca o asezare rurala cu o Catedrala -Sfant lacas de-nchinaciune in apropiere , azi din Parneava zboara Aripi de Vlaicu peste Autostrada rasarita de deasupra de ..morminte!Acolo unde Marii Ctitori ai cartierului isi dorm somnul si-siplang dorul de cei ramasi, Fiii Lor! Azi membri ai Asociatiei Parnevenilor!
Agapa frateasca a incheiat Editia cu numarul noua..astfel ca....nu mai e decat un pas...ca la Jubileul a zece ani sa asternem ica o toamna..doamna...ca semn
al osebitei stime..cu flori ce-n taina de potire/exalta-un minunat parfum..Intru Multi ani...
Florica R.CANDEA
Sursa: ARQ
Autor: Vasile Zărăndan ⋅