Unul dintre cele mai pitoresti locuri de pe Valea Muresului este cu siguranta Valea Troasului, prin Temesesti in sus, pana in satul Troas situat la cca.10 km distanta de Savarsin.

Nu spun ca nu sunt si alte locuri frumoase pe Valea Muresului, care la urma urmei are farmecul ei, chiar daca nu seamana cu Valea Crisului prea mult. Dimpotriva si aici sunt locuri incantatoare: in comuna Barzava de exemplu, la Dumbravita, la Grosii-Noi, Monorastia ori Slatina de Mures sau in comuna Varadia de Mures, la Baia ori la Julita, Stejar sau Lupesti sau de ce nu, la Corbesti, Rosia-Noua si Obarsia din comuna Petris, sunt locuri incantatoare, insa poate prea putin cunoscute.

Valea Troasului insa este de o frumusete aparte, mi-au placut aceste locuri de cand le-am vazut prima data si mi-au ramas la suflet pentru restul vietii ca locuri dragi. Savarsinul de asemenea este o comuna frumoasa, cu un farmec aparte, cu un aer parca de orasel de munte (chiar daca este comuna) mai ales iarna, cand totul este alb sub plapuma omatului, iar parcul si Castelul Regal aduc un plus de eleganta locului.

Daca Savarsinul inseamna civilizatie, partea Troasului inseamna traditie si salbaticie, insa acea salbaticie frumoasa a locurilor parca neschimbate de vremuri sau de oameni. Este locul unde fiecare dintre noi ne dorim sa ratacim cateva zile in mijlocul naturii, chiar si iarna, cand valea Troasului este inghetata bocna, iar padurea este imbracata in mantia frumoasa a zapezilor ce apleaca crengile brazilor incarcati de omat.

Este de-a dreptul feeric sa privesti cerul plin cu stele in noapte cand totul este alb si linistit in aceste locuri. Troasul a fost dintotdeauna un loc al oamenilor care iubeau codrul, iubeau linistea si viata tihnita de la tara. Asezat pe firul vaii, ca toate satele de munte, are un farmec aparte.

Insusi Regele Mihai indragea aceste locuri de basm, avand placerea de a vana aici sau de a colinda cu masinile de teren peste paduri, atunci cand locuia la Castelul din Savarsin. Cu siguranta, trecatorule, vei fi incantat de aceste meleaguri, cu dealurile impadurite si fanetele cu iarba proaspat cosita, cazuta sub coasa unui gospodar trecut de mult de tinerete, dar care nu a parasit locurile in care a trait o viata , in armonie cu natura, departe de lumea moderna , multumindu-se cu o viata tihnita aici, in frumoasa vale a Troasului.

Acei oameni crescuti acolo niciodata nu isi vor parasi satul, cu valea ce susura usor in zilele calde de vara si nici umbra padurii sau mirosul dulce de fan cosit de pe dealuri. Niciodata nu isi vor da linistea sufleteasca din locul natal, pentru ca universul lor este aceasta frumoasa vale cu cerul plin de stele in noptile de vara, iar atunci cand luna se arata  in noapte de dincolo de perdeaua padurii, toata valea se lumineaza ca intr-un basm in care e cuprins intregul univers.

Pe cel care nu crede, il invit sa stea intr-o noapte cu luna plina pe terasa cabanei de vanatoare de la Troas si cu siguranta va avea parte de o imagine desprinsa din povesti. Multi vanatori straini au gustat din acest spectacol al naturii ducand cu ei acea imagine de basm, fiind partasi la frumoasele vanatori de pe aceste plaiuri unde cerbul carpatin este la el acasa si unde caprioara paste linistita in fanetele pline de roua diminetilor de vara.

Toamna, cand incepe boncanitul cerbilor, se aude chemarea dragostei peste intreaga vale, iar timpul parca sta in loc. Dar cate secrete nebanuite nu ascunde acest loc minunat? Acest colt de rai pe care Dumnezeu l-a harazit acelor oameni care traiesc aici, bucurandu-se de o viata simpla si totodata linistita, in armonie cu ,,Maria Sa Codrul”, care a fost dintotdeauna casa pentru locuitorii Troasului si in acelasi timp locul preferat de multi vanatori straini care au plecat inapoi spre tara lor cu falnice trofee de cerb sau mistret si care nu vor uita niciodata frumoasele vanatori din acea vale fermecatoare cu numele Troas.

Sursa: ARQ