... pare sa spuna si regizorul Michael Haneke, in noul sau film, HAPPY END, proiectat vineri seara la Cinema ARTA si unde, intr-o lume secularizata, depersonalizata deopotriva de globalizarea economica si digitalizarea planetara (internet + smartphone) oamenii nu-si mai inteleg unii altora sentimentele. Iar atunci cand singurul zeu la care se inchina este banul si orice valoare morala este abolita, TOTUL ESTE PERMIS, inclusiv CRIMA.

Tracasata de o mama cicalitoare, ce se chinuie sa o creasca de una singura, o adolescenta de 13 ani, botezata ironic EVE, isi otraveste mama cu niste pastile al caror efect letal il probase mai intai pe hamsterul casei, pentru a fi sigura ca nu va da gres. Apoi, orfana isi va gasi un nou adapost in familia de industriasi a matusii, unde se refugiase de altfel si tatal fetei (medic), mai inainte cu cativa ani, cand divortase de sotia pisaloaga. Numai ca si membrii acestei ramuri a familiei, adica matusa, verisorul si bunicul sufera de aceeasi lipsa de afectivitate ca si Eve, micuta criminala.

Suflete moarte, fara pic de inteligenta emotionala (capacitatea de a pricepe sentimentele celorlalti) personajele propuse si de asta data de sumbrul regizor austriac (cu solide studii de filozofie in universitatile germane), sunt cu atat mai infricosatoare, cu cat par mai verosimile, facand la urma urmei parte din marea familie europeana, la care aspiram si noi, romanii.

In lipsa oricaror valori morale (”Dumnezeu a murit”, F. Nietzsche), ori empatii sociale, la care sa se raporteze, viata acestei familii de constructori bogati esueaza in lipsa de sens.

Patriarhul familiei,  Georges Laurent, cel ce a pus bazele firmei (interpretat memorabil de catre Jean-Lous Trintingnant), pare un personaj desprins din existentialismul francez al sec. XX. Iar obsesia lui de a-si pune capat vietii aminteste de tragedia scriitorului Henri de Montherlant care, tot temperament nietzschezian, nu a mai suportat slabiciunile si bolile inerente batranetii si l-a rugat pe bunul sau prieten, Andre Malraux, ajuns Ministru al Culturii in Guvernul generalului De Gaulle, sa-i procure un revolver, caci se simtea (cica) urmarit. Si a doua zi Malraux a citit in ziare ca Henri de Montherlant si-a zburat creierii.

Revenind la filmul lui Haneke, cred ca marea lui miza e aceea ca atrage atentia ca lipsa de intelegere a celorlalti se va intoarce impotriva noastra si ne va conduce pana la urma la lipsa de intelegere si la intoleranta fata de noi insine. Deoarece micuta criminala EVE mai pastrase cateva pastile, cu care va incerca sa se sinucida ea insasi.

Caci, vorba evenghelistului Ioan: ”Daca dragoste nu e, nimic nu e”!

Un film (din familia acelora) ce trebuie neaparat de mai multe ori vazut!

 

Vasile de Zarand

Sursa: ARQ