Recent, sala mare a Teatrului Clasic Ioan Slavici a gazduit spectacolul lansarii romanului politist ”Studenta criminala”, scris cu mana sigura  (daca e sa dam crezare prezentatorilor) de catre jurnalista Eugenia Crainic, actualmente purtator de cuvant la Prefecturii Aradului.  Spun spectacol, deoarece autoarera a reusit sa umple atat sala mare, cat si lojele teatrului, incat la un moment dat pompierul de serviciu a fost efectiv obligat sa opreasca intrarea doritorilor in cladirea teatrului. (Lucru care nu se intamla la multe dintre spectacolele venerabilei institutii).

In plus,  Eugenia a blindat scandura scenei cu poetul Vasile Dan, presedintele Filialei Arad a Uniunii Scriitorilor, cu prozatorul Radu Tuculescu, poetul Ioan Matiut, realizatorul TV Lazar Faur, actrita Oltea Blaga si doctorita Otilia Tiganas, iar ca maestru de ceremonii l-a adus tocmai de la Cluj pe specialistul in comunicare Andrei Tiganas.

Spatiul ne limiteaza sa redam din ce s-a spus despre carte si autoare, dar si asa cred ca lumea isi va putea face o prima parere, pana ce vom reusi sa achizitionam si sa citim romanul, care a trecut ca painea calda in librariile aradene, iar editura Mirador s-a vazut nevoita sa comande o suplimentare de tiraj. Care ni s-a promis ca va ajunge zilele acestea cu siguranta pe tejghele.

Poetul Vasile Dan: ”Eu va spun ca am citit cartea pe tren, in una dintre cele mai antipatice si (cel putin pentru mine) nedorite calatorii dintre Arad si Bucuresti, 606 km drum de fier, noaptea! Si aceasta carte mi-a salvat aproape jumatate din calatorie. Am citit-o de la inceput pana la pagina 228 (care o incheie), daca imi aduc bine aminte si acest lucru spune foarte mult, fiindca eram si foarte obosit si tentat sa sting lumina. N-am stins lumina, ci am terminat cartea. Acuma, exista o dificultate reala sa comentezi  o carte politista. Este precum ti s-ar oferi cuvintele incrucisate dezlegate deja, si atunci tu ce sa faci? Sa confirmi eventual solutiile. Sau, o carte politista este o ecuatie cu mai multe necunoscute, in care placerea (nu mica) este sa descoperi, rand pe rand, toate necunoscutele, toate solutiile. Ce am remarcat eu? Am remarcat ca, pornind de la un eveniment real, Eugenia Crainic reuseste sa faca o arhitectura personala. Si sa incurce itele in asa fel, incat sa te puna la treaba. Sa te puna sa gandesti, sa te puna sa presupui, sa te puna sa alegi tu insuti solutiile cu care te provoaca cartea. Aceasta carte are si o seductie mai particulara pentru noi toti cei de fata. In sensul ca ea se intampla si acum, in zilele noastre si aici, respectiv in Tilisoara si Arad”.

Prozatorul Radu Tuculescu: ”Am avut privilegiul de a citi cartera in manuscris (...) Dar de ce ne aflam noi pe o scena?! Pentru ca este un teatru, pentru ca avem un regizor, pentrru ca avem o orchestra si avem un dirijor. Pentru ca aceeasi piesa o pune un regizor prost in scena si aceeasi piesa o pune un regizor genial. Aceeasi simfonie de Beethoven ixulescu sau Tuculescu o dirijeaza prost iar Celibidache o dirijeaza genial. Aici avem ceva similar dupa parerea mea. Este un subiect gata cunoscut! Si atunci m-am intrebat ca ce-o sa faca Eugenia din acest subiect pe care-l stim, s-a mediatizat si totusi, iata ca nu-l stim, caci regizoarea si dirijoarea Eugenia Crainic a stiut sa ne ofere ceva absolut nou. Deci, ceea ce reusesete ea cu aceasta carte este extraordinar, dincolo de cele spuse foarte bine de Vasile Dan”.

Sursa: ARQ