Recital emotionant sustinut de Adriana Trandafir la Teatrul de vara
09.08.2018 ⋅ 0 comentarii
Sute de persoane au fost prezente miercuri seara la recitalul extraordinar “Pasarea maiastra – Maria Tanase”, sustinut de Adriana Trandafir la Teatrul de vara al CCJA.
„Pasarea maiastra” este un spectacol memorabil, care a facut istorie, inca de la premiera sa din 1988, de la Teatrul Odeon. Peste ani, Maria Tanase, Adriana Trandafir si spectacolul “Pasarea maiastra – Maria Tanase” si-au pastrat tineretea, prospetimea si unicitatea in tabloul cultural romanesc.
Maria Tanase, una dintre vocile de referinta ale muzicii romanesti, nascuta in mahalaua Caramidarilor din Bucuresti, a debutat la varsta de opt ani pe scena caminului cultural din Calea Piscului. De-a lungul carierei sale, a colaborat cu „Radio Romania”, cu casa de discuri „Electrecord”, cu „Teatrul Municipal”, dar a cantat si in numeroase restaurante si localuri bucurestene ale vremii. „Cine iubeste si lasa”, „Marie si Marioara”, „Mi-am pus busuioc in par”, „Lume, lume”, „Ciuleandra” sunt doar cateva dintre cele aproape 400 de cantece din repertoriul artistei supranumite de catre Nicolae Iorga „pasarea maiastra”.
Copil fiind, Adriana Trandafir a avut ocazia sa o intalneasca pe Maria Tanase, cu prilejul unui recital sustinut de aceasta la caminul cultural din satul natal al actritei. „Din acea clipa mi-am zis: daca Dumnezeu ma iubeste cu adevarat o sa-mi dea si mie macar odata posibilitatea sa fiu pe scena, sa primesc flori si sa fiu aplaudata”, marturiseste Adriana Trandafir intr-un interviu acordat saptamanalului „Foaia romaneasca”. In 1987, actrita, angajata pe atunci la Teatrul „Odeon”, a conceput ceea ce avea sa devina cel mai longeviv one-woman show din teatrul romanesc – „Pasarea maiastra, Maria Tanase”, un spectacol care prezinta viata personala a cantaretei, cu aspectele mai putin cunoscute publicului. „Este un exercitiu”, afirma Adriana Trandafir, „pentru ca nu mi-am propus sa fiu nici mai buna decat ea, nici sa arat ca pot sa cant mai bine”.
Corina Hutan
Sursa: ARQ
Autor: Vasile Zărăndan ⋅